Patronul va fi obligat sa puna bani deoparte pentru a-si despagubi salariatul, in caz de faliment; acelasi sef de companie va trebui sa contribuie, obligatoriu, la un fond de asigurare pentru salariati; angajatorul si angajatul contribuie la fondul de somaj cu sume ce cresc o data cu cresterea salariilor, dar ajutorul de somaj nu va depasi un milion de lei. Guvernul isi asigura, in acest fel, surse gratuite de bani si, in plus, muta in carca firmelor aproape intreaga raspundere legata de protectia sociala.
In urmatoarele 18 luni, aplicarea acordului semnat cu Fondul Monetar International ar trebui sa duca la o restructurare profunda a economiei si, inevitabil, la concedieri si lichidari. In traducere libera, mai multi someri si miscari sociale. Dar, ce sa vezi, statul iese basma curata din afacere. In primul rand pentru ca sindicatele pot impiedica patronul sau directorul sa disponibilizeze oameni, atata timp cat sindicatele pot propune planuri de redresare sau trebuie sa-si dea avizul pentru concedieri. Apoi pentru ca daca, totusi, se ajunge la lichidare, statul, generos, acorda despagubiri din fondul creat pe spatele angajatorilor. Daca guvernul Ciorbea ramane in istorie pentru cele 12 salarii compensatorii, guvernul Nastase va deveni celebru prin rafinarea metodei, aplicarea ei la scara larga si mutarea ei din curtea bugetului in curtea firmelor. Intr-un final, pentru cei care ajung sa apeleze la fondul de somaj, nici o problema, vor primi cam 30 de dolari pe luna.
Inflatia este principala problema a economiei romanesti, iar deficitul bugetului este una dintre cele mai importante surse de alimentare a inflatiei. In consecinta, este nevoie de noi surse de venit care sa acopere gaurile bugetului, sa tina deficitul la nivelul stabilit si sa nu creeze inflatie. Colectarea de bani de la societati, sub diverse forme, inseamna, pentru buget, surse de venit care nu costa nimic. Desigur, noile surse trebuie prinse in Legea bugetului, dar ele se pot constitui si ca fonduri extrabugetare; la rectificare, banii din fond se transfera in buget. Un exemplu: pentru despagubirea celor ce au avut bani la FNI s-a creat un fond alimentat din banii societatilor de stat. Sumele stranse sunt confidentiale, la fel si numele celor care au contribuit. Legea spune clar ca excedentul acestui fond se transfera la buget. Este, probabil, cel mai elocvent caz privind felul in care o institutie a statului tapeaza firmele intr-un mod absolut netransparent.
Desigur, ministrul muncii, Marian Sarbu, a anuntat ca noul Cod al muncii nu va intra in vigoare inainte de anul 2004. Greu de crezut. Guvernul are pe masa un acord care il obliga la masuri nepopulare. Consecintele vor fi greu de suportat in conditiile actuale ale bugetului. Asa ca oportunitatea de a transfera raspunderea si de a gasi noi surse de bani va fi, probabil, folosita mult mai curand. In plus, introducerea, intr-un an electoral, a unor prevederi care revolta mediul de afaceri reprezinta un risc pe care partidul de guvernamant nu si-l va asuma. Probabil ca actualele prevederi vor suferi modificari, dar mesajul si spiritul in care a fost redactat proiectul noului Cod ramane: guvernarea actuala da dovada de o pronuntata inclinare catre populism, dar prefera sa transfere costurile si responsabilitatea in economia privata. Guvernul va strange doar banii, cu cat mai multi, cu atat mai bine.
