Romanul cu un business in 50 de tari, stabilit in America, vorbeste despre mentalitatea si problemele conationalilor
A plecat din Romania in urma cu 20 de ani. A luat-o de la capat in State cu un salariu de 39.000 de dolari pe an, iar acum detine si conduce grupul American International Radio, care ruleaza aproximativ o suta de milioane de dolari pe an.
Capital: Cu cati bani ati plecat in America?
Dorel Nasui: Cred ca aveam diurna pe care mi-o dadea statul comunist atunci, probabil o mie de dolari.
Capital: Cum ati plecat?
Dorel Nasui: Am fost trimis sa fac comert. Eram acolo sa prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi in tara. In State ma astepta un tovaras, un “atasat economic”, cum se numea atunci. Toti atasatii economici erau de la vechea Securitate, dupa cum se stie. El statea tot timpul cu mine. Am fost la New York, am vizitat impreuna o multime de clienti si, la un moment dat, am disparut la Chicago.
Capital: Pe cine cunosteati la Chicago?
Dorel Nasui: Erau niste prieteni de familie care plecasera de multa vreme. Ei m-au ajutat foarte mult la inceput. Prima data, m-am angajat la o firmulita din suburbii. Lucram hardware si software pentru sisteme de testare bazate pe microprocesoare. Am lucrat acolo doar cateva luni, dupa care am gasit un job care mi-a dublat salariul, la Motorola.
Capital: Cat castigati atunci?
Dorel Nasui: Prima data, in 1986, aveam 39.000 de dolari pe an la angajare, 48 de mii salariul propus dupa sase luni, cand le-am spus ca plec in alta parte, iar cand m-am angajat la Motorola aveam cam 65 de mii.
Capital: Care a fost socul cel mai mare?
Dorel Nasui: Ca nu se vorbea cu “noi, colectivul”, ci cu “eu, persoana”. Ca nu se semna indescifrabil, ci cu numele intreg, pentru ca erai responsabil pentru ceea ce faceai. Ca toata lumea te respecta.
Capital: Cand ati inceput afacerea?
Dorel Nasui: Prin 1988. La inceput a fost local, in America, dupa care, din 1990, am devenit internationali. Aveam si serviciu, chiar doua joburi, si, pe langa asta, am inceput un business ca dealer local Motorola, impreuna cu un coleg.
Capital: Ce conteaza mai mult pentru a reusi in afaceri in SUA: relatiile personale, competitivitatea, apartenenta politica, familia sau conexiunile in serviciile de informatii?
Dorel Nasui: Conteaza relatiile personale si competitivitatea. De fapt, ce conteaza acolo este atitudinea pozitiva. Nu exista “nu se poate”. Nu incepi cu “nu”. Nu incepi cu “aici gresesti”. Sau “n-ai dreptate”.
Capital: Dar in Romania?
Dorel Nasui: Cred ca toate conteaza, pentru ca tranzitia de la comunism la capitalism nu s-a facut in istoria cunoscuta decat dupa 1990. Unele tari, precum Cehia, Slovacia, tarile baltice, Polonia, au mers dupa niste exemple. Imi amintesc ca, demult, venise Havel la Washington si s-a intalnit cu presedintele Bush, tatal, si i-a spus “Noi suntem aici pentru a invata”. Tot atunci, a venit si un oficial roman, daca nu ma insel era chiar Nastase, care a zis “Noi avem de toate in Romania, suntem foarte buni manageri, noua ne trebuie doar banii.”
Trecerea de la comunism la capitalism a luat in Romania niste forme hilare, in sensul ca rezultanta a devenit un soi de feudalism, nicidecum capitalism. In feudalism, seniorul local avea atat privilegii economice, cat si politice. Feudalul avea si moara, avea si podul, iti lua taxa si de la pod si de la moara si te reprezenta si politic. Cum poti fi obiectiv cand iei o decizie pentru Romania, din banul public, cand tot tu semnezi si in stanga si in dreapta pe un contract? Indiferent ca o faci direct sau prin interpusi.
Capital: Cum sunt romanii fata de americani?
Dorel Nasui: Comunismul nu numai ca a furat proprietatea romanilor, dar le-a furat si mintea. Unii nu-si pot reveni nici acum. Poate si pentru ca, din cate stiu eu, situatia din tara nu le ofera un minim de securitate sociala. si de aici o atitudine de nepasare, dorinta de a pleca oricum in vest sau fatalista, de acceptare, resemnare sau depresie.
Capital: Cum se poate totusi construi o economie cu aceasta resemnare?
Dorel Nasui: Sa fim pragmatici, nu mai suntem cum eram in 1990. Acum strainii imping afacerile din Romania. Iar afacerile vor merge foarte bine si mai departe. Dar aportul romanilor nu va fi prea mare, pentru ca mentalitatea este adusa din afara si transpusa aici. As zice ca firmele din afara sunt primul motor al economiei, iar cel de al doilea sunt romanii care lucreaza in afara si care trimit banii castigati in strainatate in tara. Peste trei miliarde de euro intra in tara in fiecare an din munca lor.
Capital: Ati avut tangenta cu clasa politica din Romania?
Dorel Nasui: Nu pot sa comentez.
Capital: De ce sunteti retinut cand vine vorba de politica?
Dorel Nasui: Pentru ca la ora actuala nu este vectorul dominant al activitatilor mele. In Romania nu exista nici o stanga adevarata, nici o dreapta adevarata. In America, eu sunt republican, intr-adevar, sunt centru dreapta cum s-ar spune aici, dar acolo este un sistem echilibrat, normalizat, e o alternanta la putere liber acceptata. Din pacate, in Romania nu sunt decat partide de interese sau partide personale: partidul lui Iliescu, ma rog, acum al lui Geoana, partidul lui Vadim, al lui Basescu etc. Nu exista inca partide doctrinare.
Capital: In State de ce ati intrat in politica?
Dorel Nasui: Pentru ca republicanii ma reprezinta prin doctrina. Ii sprijin pe cei care imi fac viata mai usoara, prin legislatie. Nu am nimic cu democratii, am chiar prieteni democrati. In America este cu totul altceva decat in politica din Romania. Acolo partidele sunt practic confederatii politice, alcatuite din oameni care gandesc pe aceeasi linie doctrinara.
Capital: Care a fost principala problema cand ati venit cu afaceri in Romania?
Dorel Nasui: Suspiciunea. In Romania exista o suspiciune fata de romanii plecati. Multa vreme unii ne-au considerat fugiti, tradatori. Era vorba ca n-am mancat salam cu soia. Nu conteaza experienta pe care o aduci. Multi au ramas in continuare cu o mentalitate vilajera, de sat.
Capital: Cum se explica?
Dorel Nasui: Nu se explica. Celelalte popoare din jur si-au chemat oamenii din strainatate inapoi. In Romania, cred ca a fost de vina atitudinea de “stie tot”. Aici intram intr-o problema de cultura si civilizatie. In Germania, fiecare sat are inteleptul satului, la care oamenii merg sa se consulte. Romania are prostul satului. Toti sunt destepti, numai unul e prost.
Carte de vizita
Anul nasterii: 1956, Viseul de Jos, Maramures
Studii: Facultatea de Automatica si Calculatoare, Bucuresti, 1981
Experienta in Romania: Profesor asociat la Universitatea Politehnica, inginer si sef de proiectare la IEMI
Afaceri: A infiintat in 1988 compania Coscom, devenita ulterior holdingul American International Radio (AIR), unde este actionar majoritar. AIR are reprezentante si firme afiliate in peste 50 de tari, iar cifra de afaceri depaseste 100 de milioane de dolari
Specific: distribuitor Motorola (comunicatii speciale), dezvoltator de solutii hardware si software, sisteme de localizare a vehiculelor prin satelit etc.
Clienti si parteneri: ministere de interne, ministere ale apararii, Organizatia Natiunilor Unite, US Army, politii, aeroporturi, Gazprom, LukOil, Sprint (al treilea operator de telefonie mobila din State, cu 54 de milioane de abonati)
Afaceri ale familiei Nasui in Romania: comunicatii, Ageximco, actionari la Banca Transilvania, administratori ai Magazinului Muzica, imobiliare, agricultura.
