DNA critică,  într-un comunicat lansat miercuri seara, mai multe dintre noile modificări la legislaţia penală propuse de Ministerul Justiţiei, explicând că, dacă ar intra în vigoare, acestea ar afecta în mod substanţial activitatea de urmărire penală şi implicit capacitatea de a-i trage la răspundere pe cei care au săvârşit fapte penale. DNA adaugă şi faptul că, prin adoptarea OUG pentru contestaţia în anulare, ar putea fi rejudecate 42 de cauze cu 335 de inculpaţi.

Propunerile au fost formulate de Ministerul Justiţiei, fiind transmise participanţilor la o întrevedere la care a luat parte şi un reprezentant al DNA, în data de 22 martie 2019.

Propunerile de modificare cele mai drastice au fost prezentate de DNA în comunicat. Prezentăm mai jos anunţul Direcţiei:

„1. Posibilitatea contestării deciziilor definitive pronunţate completurile de 5 judecători ale ICCJ chiar dacă a expirat termenul prevăzut de Codul de procedură penală (dosare vizând membri ai Parlamentului, miniştri şi magistraţi în care s-au pronunţat decizii definitive în perioada 1 februarie 2014 – 29 noiembrie 2018) – proiect referitor la contestaţia în anulare

,,Art….(1) Contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut de art. 426 lit. d) teza I C.p.p. împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în apel de către complete de 5 judecători ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală şi pentru care termenul de introducere a contestaţiei în anulare s-a împlinit anterior datei de 29 noiembrie 2018 poate fi introdusă de oricare dintre titularii acestei căi de atac prevăzuţi de art. 427 alin. (1) C.p.p., în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Dacă se admite contestaţia în anulare formulată în condiţiile alin. (1), cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se suspendă de la data desfiinţării hotărârii a cărei anulare se cere şi până la data pronunţării unei hotărâri ca urmare a rejudecării apelului”

Opinie şi consecinţe practice

Acest proiect de act normativ ar putea determina rejudecarea unui număr de 42 cauze cu 335 inculpaţi, faţă de care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în completuri de 5 judecători, a pronunţat decizii definitive în perioada 1 februarie 2014 – 29 noiembrie 2018.

Prin cele 42 de hotărâri definitive pronunţate de completurile de 5 judecători s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 5.5 milioane lei, 16.5 milioane euro şi 2 milioane USD, precum şi despăgubiri civile în favoarea statului român în cuantum de 23 milioane lei şi în favoarea altor părţi civile în cuantum de 2 milioane lei.

Practic, prin acest text legal, în cazul hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în apel de către completurile de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală şi pentru care termenul de introducere a contestaţiei în anulare referitor la cazul prevăzut de art.426 alin.(1) lit.d teza I Cod procedură penală (când instanţa nu a fost compusă potrivit legii) s-a împlinit anterior datei de 29.11.2018, posibilii titulari ai acestei căi de atac sunt repuşi în termen, în sensul că pot ataca aceste hotărâri definitive timp de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

O astfel de normă prin care se repun în termen titularii contestaţiei în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art.426 alin.(1) lit.d teza I Cod procedură penală este neconstituţională şi încalcă dispoziţiile art.1 alin.(4) şi (5) precum şi art.115 alin.(4) din Constituţie.

Totodată, nu se poate adopta o soluţie legislativă cu efect retroactiv pentru cauzele deja judecate definitiv.

Intervenţia legiuitorului delegat pentru „repunerea în termen a celor condamnaţi definitiv prin hotărâre judecătorească” aduce atingere gravă principiului securităţii raporturilor juridice şi încrederii cetăţenilor în actul de justiţie.

Prin urmare, instituirea unei căi extraordinare de atac sau repunerea în termen pentru formularea unei căi extraordinare de atac deja existente are caracterul unei norme de drept procesual penal şi nu de drept penal substanţial.

Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO nu a fost încălcat atâta timp cât judecătorii care au făcut parte din completurile de 5 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt independenţi, dosarele au fost repartizate aleatoriu şi judecata a avut loc cu numărul de judecători prevăzut de lege.

În cazul admiterii acestor contestaţii în anulare, există, în mod evident, posibilitatea desfiinţării măsurilor asigurătorii dispuse şi, implicit, posibilitatea sustragerii bunurilor indisponibilizate în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiune sau a executării măsurilor de siguranţă prevăzute de lege.

De asemenea, părţile civile şi statul vor fi expuse riscului de a nu mai recupera prejudiciile şi nici de a obţine executarea hotărârilor într-un termen rezonabil.

Mai mult decât atât, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat în mai multe situaţii, apreciind că introducerea unor astfel de reglementări încalcă prevederile Constituţiei.

2. Nu va mai fi considerată infracţiune şi, prin urmare, nu va mai fi pedepsită fapta abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite aşa cum este formulată de art. 132 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Articolul 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Opinie:

Abrogarea art.132 din Legea nr.78/2000 ar afecta în mod grav activitatea desfăşurată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile în care există un număr de 1249 dosare în care a fost începută urmărirea penală in rem sau in personam pentru această infracţiune.

Aproximativ 25 % din totalul infracţiunile trimise in judecata de DNA reprezintă infracţiune definită de art. 132

Prin urmare, dacă întră în vigoare, această modificare ar determina închiderea unui procent important din numărul cauzelor soluţionate în prezent de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Mai mult, articolul respectiv transpune în legislaţia română dispoziţiile art 19 privind abuzul de funcţie din Convenţia ONU privind Corupţia ( Convenţia de la Merida) ratificată de România. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile infracţiunii de corupâie este condiţia ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul.

3. La infracţiunea de dare de mită, modificările, dacă vor fi aduse, vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupţie săvârşite pentru care nu s-a formulat denunţ în termen de 1 an de la săvârşirii faptei, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte;

Alineatul (3) al articolului 290 Cod penal se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii acesteia.”

4. Reducerea termenelor de prescripţie pentru anumite categorii de infracţiuni va afecta dosarele instrumentate de DNA, multe dosare dinre cele aflate în instrumentare riscă să fie clasate, iar dintre cele deja trimise în judecată, multe riscă să fie finalizate cu încetarea procesului penal, pe motiv de prescrierea faptelor.

Termenele de prescripţie se reduc

“ De la 10 la 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

De la 8 la 6 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;”

Opinie:

Această modificare reduce nejustificat termenele de prescripţie pentru infracţiunile pedepsite cu închisoare mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani, precum şi în cazul celor pedepsite cu închisoare mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Reducerea acestor termene va influenţa activitatea desfăşurată de Direcţia Naţională Anticorupţie, întrucât infracţiunile prevăzute de Legea nr.78/2000 se încadrează în categoria infracţiunilor pentru care se reduc termenele de prescripţie (5 ani – 20 ani), cu consecinţa clasării cauzelor, respectiv încetării procesului penal.

Practic, prin această modificare, în toate cauzele Direcţiei Naţionale Anticorupţie se vor reduce termenele de prescripţie, situaţie în care persoanele suspectate pentru comiterea faptelor de corupţie vor putea scăpa de răspunderea penală.

5. În codul de procedură penală se introduc trei articole referitoare la comunicarea publică, a căror formulare este neclară.

„(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autorităţilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca şi cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la acele fapte.

(4) Prin excepţie, în cursul urmării penale sau al judecăţii, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză.

(5) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni.”

Dispoziţiile respective riscă să limiteze dreptul la informare corectă şi să suscite interpretări în sensul afectării exigenţei de transparenţă pe care autorităţile publice sunt obligate să o asigure.

Practic, opinia publică se va afla în situaţia de a fi informată numai de anumite părţi implicate în procesul penal, respectiv suspectul ori inculpatul, fără a se cunoaşte perspectiva organului judiciar”, scrie DNA în comunicat.