Noțiunea de serviciu public a fost asociată în premieră cu modul în care producătorii, distribuitorii de medicamente și farmaciștii înțeleg să își desfășoare activitatea. Mai exact, traseul medicamentelor va avea un singur scop: în orice moment şi  oriunde în ţară, pacienţii să găsească medicamentele necesare. Dacă în 2002 legea le-a interzis producătorilor români de medicamente să își vândă produsele prin propriile farmacii și rețele de distribuție sau să dețină acțiuni la firmele de distribuție, acum, ei sunt obligaţi să distribuie medicamentele prin minimum trei firme. Un efect benefic al acestei prevederi este o aprovizionare mai bună a farmaciilor de lanţ, dar mai ales a celor independente, care încă sunt majoritare, mai ales în zonele rurale. Atunci când un producător vinde medicamentele printr-un singur distribuitor, există şanse mari ca produsele să ajungă la un singur lanţ de farmacii, cu care distribuitorul respectiv este asociat sau, şi mai rău, la export. Drept urmare, se va rezolva doar o parte din problemă: în timp ce producătorii au obligaţiile amintite mai sus, distribuitorii pot deţine farmacii, lucru unic în Europa. „Doar în România este admis ca un distribuitor să deţină şi farmacii. Acest aspect a dus la o concurență neloială între farmaciile care au depozite şi cele independente, pentru că aceste depozite aprovizionează preferenţial farmaciile proprii“, spun reprezentaţii Federației Patronatelor Farmaceutice din România „Farmacia“.

Mai sunt multe de făcut

Pe lângă problema distribuţiei preferenţiale, mai există şi cea legată de  etica îndoielnică a unor farmacişti. Chiar dacă introduce noţiunea de serviciu public pentru toţi actorii din industrie, Ordonanţa nu cuprinde nicio menţiune referitoare la datoria farmaciştilor de a informa bolnavii cu privire la cel mai ieftin medicament care conţine substanţa activă prescrisă pe reţetă. Tot la stadiul de intenţie a rămas şi obligarea farmaciilor de a avea în permanenţă în stoc genericele medicamentelor originale. Câteodată, chiar şi medicamentele scumpe lipsesc din farmacii, pentru că se vând cu preţuri de până la 3 ori mai mari pe pieţele din Marea Britanie, Spania sau Germania. Ajungem astfel la cea mai mare problemă a pieţei de profil: exporturile paralele. Acestea reprezintă un fenomen legal, care a luat amploare începând cu anul 2009, când s-a legiferat că medicamentele compensate vândute în România trebuie să aibă cel mai mic preţ din UE. Noua obligaţie a distribuitorilor de medicamente, de a asigura stocurile necesare în ţară, ar putea limita fenomenul, însă nu îl va eradica, cu siguranţă. Există peste 400 de firme care trăiesc din această afacere – o sursă de cash vitală pentru producători şi farmacii – aceștia luptându-se cu termene de plată încă mult prea mari. Legislaţia nu este perfectă, dar trebuie să ţinem cont că, pentru prima oară în mulţi ani, se fac primii paşi către reglementarea unei pieţe care a scăpat de sub control în defavoarea celor care o ţin funcţională: bolnavii.

Drept la replică din partea Farmexpert

"În articolul din revista Capital, apărută în data de 24.02.2014, în secţiunea Business Pharma, la pagina 10 apare o informaţie falsă, de natură a ne prejudicia relaţia cu clienţii. D-na Nicoleta Bănilă, autor al articolului "Distribuitorii şi producătorii de medicamente, puşi în serviciul public al bolnavilor" afirmă că reţeaua de de farmacii DONA face parte din grupul de companii Farmexpert. O verificare mai atentă a acestor informaţii i-ar  fi dezvăluit d-nei Bănilă că cele două companii sunt entităţi de sine stătătoare, încă de anul trecut, acţionariatul companiilor fiind diferit. Acţionarul Farmexpert este Alliace Healthcare Deutschland, parte a Alliance Boots. Farmexpert este în relaţii strict comerciale cu reţeaua de farmacii DONA".

Click pentru mărire
0

 

Te-ar putea interesa și: