Noile norme ale Băncii Naţionale supuse dezbaterii elimină necesitatea poliţei de risc financiar, înclusă până acum în costul creditului. Beneficiile acestei prevederi vor fi vizibile ceva mai târziu, iar clienţii cu risc scăzut ar putea obţine condiţii de creditare mult mai bune.
În lume, acest tip de asigurare a creditelor de consum practic nu există. Au fost, totuşi, întrebuinţate pe perioade scurte în Grecia şi Austria, pentru a dispărea ulterior. În România, poliţa de asigurare de risc financiar de neplată a apărut ca reacţie a băncilor la Norma nr. 10 a BNR care urmărea temperarea creditării. Speriată de expansiunea împrumuturilor pentru persoane fizice, banca centrală a impus în urmă cu doi ani necesitatea avansului de 25% din valoarea creditului de consum sau existenţa unor garanţii reale şi/sau personale.
Piaţa bancară a luat-o uşor înaintea BNR şi a introdus această poliţă ca pe o formă de garantare a creditului. Banca centrală a acceptat compromisul, considerând că există totuşi avantajul unei externalizări a riscului de credit de la bănci către societăţile de asigurări.
Timpul a demonstrat însă că, indiferent de evoluţia ratei daunelor înregistrate pe segmentul de credite, asigurătorii au refuzat să plătească mai mult decât au încasat din prime. Astfel, dacă iniţial costul poliţei era de 1%-1,5% din valoarea creditului, acum există şi cazuri în care o astfel de asigurare reprezintă chiar 4,5% din valoarea creditului. „Rata daunei în 2005 a ajuns să reprezinte pentru unii asigurători 280%“, spune Cristian Ionescu, preşedinte Coface Credit Management. Cu toate acestea, societăţile de asigurări nu au plătit integral daunele, fie datorită faptului că asigurătorul era parte integrantă a aceluiaşi grup din care face parte şi banca creditoare, fie pentru că şi-au limitat prin contract o anumită sumă maximă de plată a daunelor aferente creditelor nerambursate.
Noile reglementări BNR (Norma nr. 20) permit băncilor să renunţe la externalizarea riscului, administrându-l intern, prin provizioane. Teoretic, costul cu poliţa de asigurare ar trebui să dispară. Practic, va depinde de fiecare bancă în parte şi de cât de bine ştie să-şi administreze riscurile. Băncile au la îndemână două sisteme de provizionare, cel pe standarde româneşti şi cel pe standarde internaţionale. Diferenţa este dată de faptul că standardul românesc ţine seama de vechimea şi indicatorii de performanţă financiară pe client, iar cel internaţional aplică două structuri de risc: un provizion pe fiecare produs stabilit de fiecare bancă, de exemplu 1% din limita de credit aplicat la orice card de credit, la care se adaugă un provizion nesistemic, care ţine cont de vechimea restanţei pe client şi care ar putea fi teoretic de 1,5%. În aceste condiţii, băncile care pot să-şi evalueze mai exact riscurile ar putea oferi produse mai ieftine sau, în orice caz, condiţii mult mai bune pentru clienţii cotaţi într-o grupă de risc mai mică.
Dobânzile mari pot indica o rata de default mare
Dobânzile la credite au oscilat în ultima jumătate de an, competiţia dintre instituţiile de credit impunând de la mijlocul anului trecut o tendinţă de scădere a acestora, atât pentru lei, cât şi pentru valută. Unele bănci au revenit, însă, asupra deciziei. Fie au majorat înapoi dobânda, fie au „inventat“ comisioane noi. Creşterea cheltuielilor cu recuperarea creditelor neperformante a forţat unele bănci să-şi reconsidere poziţia de preţ pe unele produse, cu atât mai mult cu cât majoritatea optaseră deja pentru renunţarea la poliţa de risc financiar de neplată. Odată cu intrarea în vigoare a Normei nr. 20, se va deschide însă o nouă etapă în evoluţia creditelor. Astfel, modalităţile mai sofisticate şi mai bine adaptate de evaluare a riscurilor vor fi cele care vor dicta costurile împrumuturilor, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice.
Protecţie abandonată
«Competiţia bancară, precum şi faptul că o astfel de asigurare nu oferă nici o evaluare a riscului, a făcut ca multe bănci să se gândească să renunţe la poliţa de risc financiar.»
Cristian Ionescu, preşedinte Coface Credit Management
Creditele, doar în urcare
Creditul neguvernamental a crescut constant de la an la an, o pondere importantă având împrumuturile pentru populaţie pe termen mediu şi lung. Banca Mondială a atras recent atenţia asupra faptului că această evoluţie contribuie la supraîncălzirea economiei. Internalizarea riscului în bănci ar putea conduce la credite mai avantajoase, dar acordate uşor doar clienţilor foarte buni.
