„Nu pot să spun că nu sunt extrem de deranjat să-l văd pe domnul Vosganian dându-ne lecţii de economie, astăzi, în timp ce dumnealui este groparul crizei economice româneşti în materia deficitelor structurale.“ De unde rezultă că premierul Boc stă destul de prost la economie, prost la limba română şi foarte prost la etică. Noroc că e foarte bun la drept constituţional. Ba chiar se aude că judecătorii de la Curtea Constituţională vor să-i dea juma’ de normă, dacă tot a făcut potecă pân-acolo.

ZOOM

Împresurat

Garda financiară din Gorj a luat la mână toate contractele de sponsorizare ale clubului de fotbal Pandurii Târgu Jiu şi a extins controlul la sponsori: Complexul Energetic Rovinari, Complexul Energetic Turceni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi Artego. Cu vreo două luni în urmă, DNA deschisese o anchetă în exact aceeaşi chestiune, dar numai pentru una dintre aceste ramificaţii: sponsorizarea de către Complexul Energetic Rovinari a Pandurilor cu suma de 1.000.000 de lei şi a clubului sportiv Energia Rovinari cu 500.000 de lei.

Alocarea s-a făcut printr-o decizie a preşedintelui consiliului de administraţie, în ianuarie curent, din bugetul pe 2010, dar înainte ca acesta să fi fost aprobat. De fapt, rămâne de lămurit dacă este vorba de o sponsorizare ori, aşa cum declară un fost director de la Rovinari că s-a întâmplat în 2009, banii provin din fondul de 2% pentru cheltuieli social-culturale, destinat ajutoarelor pentru înmormântări, nunţi şi altele asemenea.

Luat la întrebări de presă, Hoară nu numai că n-a negat sponsorizarea, dar a susţinut că este perfect legală, întrucât societatea a obţinut profit. Hoară însă interpreta într-o manieră absolut originală legislaţia sponsorizării. În plus, minţea fără măcar să sughită. El n-a putut să spună cât a fost profitul obţinut în 2009, pentru simplul motiv că nu a existat, nici să justifice oportunitatea cheltuirii acelor bani, în condiţii de criză, cu atât mai mult cu cât societatea este subvenţionată de stat.

Marcel Hoară, ex-consilier al premierului Boc, apoi şef pe la câteva dintre multele şi inutilele agenţii guvernamentale, a fost una din cele mai sonore şi mai agresive voci ale partidului de guvernământ. Cariera lui de activist s-a încheiat în luna mai, când i s-au aliniat planetele: a fost dat în vileag cu manţogăriile cu sponsorizări şi a fost bătut cu ouă la celebrul miting din Piaţa Victoriei. Acum, că sesizările ce au curs atât dinspre mass-media, cât şi dinspre sindicate au izbutit să urnească onorabilele organe, rămâne să vedem cât timp le va lua să îngroape dosarul.

MAILBOX

O fi bună?

Reacţii ale cititorilor la articolul „Întoarcerea fiilor risipitori ar aduce la buget 1,4 miliarde de euro“, publicat în Capital nr. 32 din 16 august 2010.

– Ei pentru ei. Acum, ei discută între ei care va­riantă ar fi mai bună ca să-şi aducă legal banii în ţară. Hai să fim serioşi: ţara a fost şi este condusă prin prisma intereselor per­sonale şi de grup ale marilor afacerişti cu stofă de securişti. Mass-media a arătat în nenumărate rânduri că marii afacerişti şi cei din politică şi-au strâns cândva mâinile pe la reuniunile Securităţii. Daţi-mi un singur exemplu de politician care a ajuns în spatele gratiilor! Soluţia pentru aducerea averilor în ţară este una singură, cea aplicată de chinezi: confiscarea averilor şi execuţia publică. Din păcate, ţara asta doarme cu mizeria la nas. Ne plângem că nu mai putem trăi aşa, dar stăm cu apa până la streaşina casei şi facem băşcălie cu Băsescu. Ne merităm soarta, atâta timp cât ei au curajul să se plimbe printre noi. (Trimis de vimp)

– Incorect! De ce să-i ierte pe cei care au furat statul? Mai bine să-i ierte pe cei care au plătit impozite! (Trimis de V)

– Partea bună. Oricum nu funcţionează Legea nr. 115 din 1996 privind declararea şi controlul averilor. Mai bine să facem o amnis­tie fiscală. Aşa, mai câştigă şi statul un procent din ce i s-a luat (furat) cu bună ştiinţă. (Trimis de anonim)

– Învăţătură. Aşadar, ce învăţăm noi, prostimea, de la oa­menii de afaceri? Că trebuie să furi cât cuprinde, fiindcă pe urmă vine statul şi te iartă de toate păcatele?! (Trimis de sam)

– Nu e-n regulă. Se poate dovedi cine a furat. Şi dacă este hoţie dovedită, averea trebuie să fie confiscată, iar cel care a încălcat legea trebuie să plătească, nu să fie amnistiat. De ce să iau 2% sau 3% sau 5%, când pot confisca miliarde pentru buget?! (Trimis de nemultumit)

– Cum să „confişti“ banii? Banii sunt în străinătate şi autorităţile nu pot verifica cine şi ce conturi are. Tocmai asta e problema. Dar să zicem că probezi vinovăţia lui X şi că justiţia îşi face treaba. Dacă este la prima abatere dovedită, are 75% şanse să fie condamnat cu suspendare, pe lângă faptul că, pentru evaziune, pedeapsa este mică. Omul va pleca în străinătate, unde îşi are conturile, iar în urma lui rămân mii de şomeri şi o gaură în buget. Bine lucrat… (Trimis de Prostie)

– Albirea banilor negri? Poate că da! Dar cu ce preţ? În timp ce toţi ceilalţi au plătit deja statului român 16%, de ce unii să beneficieze, după ani şi ani de zile, de 5-10%?! Această repatriere de capital ilegal ar trebui să fie taxată cu minimum 16% (poa­te, plus o dobândă). Şi să zică săru-mâna că nu sunt băgaţi la puşcărie pentru evaziune fiscală. Deci ori 20-25%, ori deloc! (Trimis de Ed)

OFSAID

COLEGIAL Voci critice în România totdeauna sunt, în toate direcţiile, atunci când lucrurile nu merg bine. Cei din partid care au astfel de păreri critice nu au decât să vină să le spună şi să le şi argumenteze. După părerea mea, sunt oameni care nu au condus până acum decât musafirii până la lift şi nu cred că sunt foarte calificaţi să facă critici, pe care nici nu le argumentează, nici nu le susţin. Numai aşa, sunt nemulţumiţi de viaţă.
Credeam că genul ăsta de miştocăreală, servit în loc de argumente, se practică doar în portul Constanţa. Dar uite că şi ministrul aviator Radu Berceanu o rupe binişor.

NEMURITOR Mă pot considera un lider de sacrificiu în măsura în care şi Sarkozy, Merkel sau Zapatero sunt lideri de sacrificiu. Mi-au adus colegii mei, zilele trecute, o analiză a principalilor lideri europeni. Din nefericire, criza aceasta n-are ideologie şi loveşte din punctul de vedere al popularităţii pe toţi liderii care sunt obligaţi, dacă fac ceea ce trebuie pentru ţară, să îşi asume măsuri aspre.
Emil Boc, prim-ministru, recitând o poezie inedită din ciclul „O să v-audă colegii mei, academicienii!“ În limba lui Sarkozy, li se mai zice şi „nemuritori“. Ceea ce lămureşte cum a ajuns dl Boc la al patrulea cabinet consecutiv, precum şi cât de multe altele vor urma. Fără număr.