Lucrul cel mai rau care i se poate itimpla unui demnitar este sa-si piarda bunul-simt si consideratia fata de cei pe care-i slujeste. in Rominia, aceasta este boala care macina administratia de stat. De la numiri i functii pe criterii personale si politice, pina la aranjarea unor licitatii, nu exista acuzatie care sa nu fi planat deasupra capetelor functionarilor desemnati sa conduca tara. Sa credem ca noi am inventat coruptia i administratie ar fi prea mult. Diferenta dintre Rominia si o tara itr-adevar democratica este ca, la ei, din cind i cind, cineva este prins si bagat dupa gratii. Ceea ce nu se itimpla la noi, unde rufele se spala i familie, respectivul este demis cind s-a itins mai departe decit trebuia si isi vede linistit de vilele si afacerile dobindite i timpul i care a fost slujbas platit din banii tuturor.
Sa luam exemplul recent, al ministrului muncii si protectiei sociale, Smaranda Dobrescu. Doamna ministru a gasit de cuviinta sa cumpere, din bani publici, o vila de 135 miliarde lei. Adica, sase milioane dolari. Un calcul simplu arata ca s-au platit 1.200 dolari pentru un metru patrat. Justificarea ministrului este chiar hilara. Smaranda Dobrescu spune ca avea oricum i buget 1.000 miliarde lei pentru crearea caselor de pensii. Ca atare, si-a permis sa cumpere, cu a opta parte din tot bugetul, o cladire la un pret care ar lasa mut de uimire orice proprietar de castel. Mai grav este ca premierul Mugur Isarescu semneaza toate aceste aberatii. Chiar daca el nu are timp sa citeasca tot ceea ce semneaza, are i jurul sau o echipa destul de numeroasa de consilieri, al caror rol ar trebui sa fie tocmai acela de a-l feri pe premier de astfel de gafe monumentale. Va plati cineva pentru acesta imensa bataie de joc? Nu este sigur.
Nu este prima oara cind Isarescu gireaza decizii suspecte. Hotarirea de guvern care iarta de datorii totale de 1.000 miliarde zece societati, unele private, este alt exemplu. De data aceasta, ideea a apartinut lui Radu Sirbu, seful Fondului Proprietatii de Stat. Dupa ce ministrul finantelor blocase orice facilitate de acest fel, premierul ii da mina libera lui Sirbu tocmai pentru a amina plata obligatiilor catre buget.
Mircea Ciumara a semnat, i absenta premierului, un act care face cadou firmelor private privilegiul de a fi unici furnizori ai unor institutii de stat. Decebal Traian Remes, ministrul finantelor, a patronat mult timp sistemul reesalonarilor de datorii catre stat.
Un mecanism ascuns ii face pe toti cei care intra i administratie sa devina complici la jaful asupra banului public. Curtea de Conturi, Consiliul Concurentei, Departamentul de Control al Guvernului, institutii care ar trebuie sa verifice respectarea legilor, exista pe schema. Judecate dupa ceea ce au facut i acest an, s-ar putea spune ca sunt doar figuranti itr-o piesa a carei actiune le depaseste. Justitia, singura institutie idrituita sa stabileasca cine greseste si cit trebuie sa plateasca, este, i toate sondajele, considerata una dintre cele mai corupte instante. Legea care impune declararea averilor demnitarilor este facuta i asa fel icit toate declaratiile sunt secrete, iar comisia care ar trebui sa verifice averile nu exista.
Oamenii obisnuiti platesc taxe, preturi majorate la energie si gaze, impozit pe venitul global. Ei sunt cei care tin, de fapt, i spate mecanismul clientelar de care aminteam. Ei sunt cei carora icepe sa nu le mai pese. Notiunea potrivit careia banii statului sunt, de fapt, banii fiecarui cetatean a fost uitata de mult. Nimeni nu a dat vreodata socoteala pentru cum a administrat bugetul care i-a fost repartizat. Principiul conform caruia o mina spala pe alta functioneaza ireprosabil. Toata lumea o stie si putini sunt cei care se mai asteapta ca cineva sa dea socoteala. Lipsa de icredere i autoritatile statului este, probabil, cel mai mare pericol care pindeste Rominia.