Capital: În acordul cu FMI, este prevăzut un program de control pentru a doua jumătate a anului. Ce aduce nou faţă de controalele de până acum?

Gelu Ştefan Diaconu: Dacă vorbim de strategia de control pentru 2014, principala prioritate este reorganizarea activităţii de inspecţie fiscală. Până în momentul în care am preluat mandatul, inspecţia fiscală era în proporţie de 90%, copleşitor, acoperită de rambursările de TVA şi de solicitările organelor penale. Rămânea disponibilă doar 10%, maximum 15% din capacitatea de inspecţie, practic, se obtura posibilitatea de a folosi inspecţia fiscală pentru scopul său principal: obţinerea de venituri suplimentare la buget. În interiorul conformării voluntare a contribuabililor pot apărea erori şi, atunci, modul nostru de acţiune este de prevenire, controale inopinate, şi de inspecţie de fond.

Inspectorii ANAF lucrează la parchete

Prin înfiinţarea Direcţiei Antifraudă, solicitările de la Interne şi parchete au fost preluate de o direcţie de combatere a fraudelor, organizată în interiorul Direcţiei Antifraudă, care funcţionează cu circa 270 de oameni, specialişti cu vechime, destui proveniţi de la Garda Financiară și care nu au pete la dosar. Aceşti 270 de oameni asigură suportul tehnico-ştiinţific pentru partea materială de probatoriu. Sunt detaşaţi la tribunalele judeţene, curţile de apel, DIICOT şi lucrează în directa subordonare a parchetelor. 
Ne-a mai rămas de rezolvat partea de rambursare a TVA, unde suntem în faza de precontencios la Curtea Europeană de Justiţie pentru întârzieri foarte mari, de peste 180 de zile. Din acest motiv, am crescut la 45.000 lei plafonul de rambursare a TVA fără control anticipat. Am pornit de la premisa că este vorba de un drept al contribuabilului să primească sumele cerute. 

Capital: Multe din prevederile Codului de procedură fiscală – inclusiv rambursarea TVA cu control anticipat – pornesc de la premisa vinovăţiei contribuabililor care, din această cauză, reclamă dificultăţi în relaţia cu ANAF. 
GŞD:
Este o greşeală că legea porneşte de la premisa vinovăţiei, în felul acesta se îngreunează şi activitatea noastră, şi cea a contribuabililor. Am luat decizia pentru că deconturile sub 45.000 lei înseamnă doar 5% din suma totală cerută de companii pentru rambursare. Din 5%, să spunem că 1% ar fi cereri frauduloase, ceea ce înseamnă foarte puţin valoric şi nu justifică efortul  enorm al administraţiei fiscale de verificare.

Capital: În privinţa controalelor, Curtea de Conturi a scris, în ultimul raport, că nu există reguli unice. Veţi schimba abordarea?
GŞD:
Este o constatare corectă a Curţii de Conturi, dar nu poate fi rezolvată peste noapte. Controalele ulterioare pentru rambursările sub 45.000 lei vor fi la maximum 15%-20% dintre contribuabilii care au primit sumele.  Însă va fi o măsură care va debloca inspecţia fiscală, iar din al doilea semestru, jumătate din capacitate va fi disponibilă pentru inspecţiile de fond.
Presiune enormă pe firmele din Bucureşti-Ilfov 
Capital: De ce spun unele companii că primesc multe controale, în timp ce altele nu sunt căutate niciodată de ANAF?
GŞD:
Avem foarte mulţi agenţi economici care nu au fost controlaţi niciodată, inclusiv la marii contribuabili. În perioada imediat următoare, vom face inspecţii la circa 150 de mari contribuabili care nu au fost niciodată controlaţi. A doua direcţie de control va fi în zona agenţilor economici mi­jlocii şi mici din Bucureşti-Ilfov, care reprezintă marea problemă a ANAF pentru că 70% din veniturile bugetare provin de la aceste două categorii, în timp ce celelalte regiuni reprezintă restul. În Bucureşti-Ilfov avem 2.100 de salariați, pe când necesarul ar fi cu mult mai mare, mai ales dacă ne raportam la numărul de personal al celorlalte șapte regiuni, numărul de personal este relativ suficient. Urmează să facem detaşări din provincie, să aducem minimum 400 de inspectori pentru a spori capacitatea de control în Bucureşti-Ilfov.  Lipsa personalului necesar în anumite zone a însemnat controale mai puţine, în timp ce, în ţară, fiind relativ destui inspectori, s-a creat impresia că unii sunt controlaţi mai mult. În al doilea semestru, agenţii economici din Bucureşti-Ilfov vor simţi o presiune teribilă, atât în ceea ce privește controalele făcute de angajații Direcției de Antifraudă, cât și de inspecțiile fiscale de fond. În opinia mea, situaţia din Bucureşti-Ilfov este scăpată de sub control. Este vital să eliminăm evaziunea din această zonă.
Munca la negru controlată în Braşov şi Prahova

Capital: De când datează această situaţie în Bucureşti?
GŞD:
Situaţia trenează în Bucureşti-Ilfov de zece ani. Nu-mi dau seama de ce nu s-a făcut nimic până am preluat mandatul. O altă direcţie de acţiune va fi să folosim inspecţia fiscală pentru detectarea muncii la negru. În cadrul unei misiuni FMI, am fost consiliaţi de un expert în fiscalitate, care a participat la un program de acest tip, care a dat rezultate în Irlanda. Iniţial, vom acţiona doar noi. În martie, am extras deja un eşantion pentru control cu firme care trebuie verificate preliminar. Pentru a nu risipi resursele, ne-am focalizat pe două zone: regionala Prahova şi regionala Braşov – care include Braşov, Sibiu şi Mureş.

Capital: Cum aţi ales firmele din acest eşantion? 
GŞD
: Este un eşantion de 2.000 de firme, la unele dintre acestea urmează să facem controale inopinate. În primul rând, ne uităm care este salariul mediu declarat de firme comparativ cu salariul mediu pe ramură, comparăm datele din evidențele contabile cu impozitele și contribuțiile plătite, specificul activității etc. După această verificare prealabilă, acolo unde apar discrepanţe mari, declanșăm inspecțiile fiscale. Evident, numărul celor la care vom face inspecţiile fiscale va fi mai mic. În cadrul inspecţiilor, vor participa şi cei de la ITM. Vedem rezultatele din aceste regionale, ne experimentăm şi noi, după care, în ultimul trimestru, în funcţie de constatări, îl generalizăm  în toată ţara.

Capital: Care sunt regulile, criteriile după care se fac controalele? Mediul de afaceri se plânge de lipsa de transparenţă. 
GŞD:  Până acum controlam, mai ales prin controlul operativ, vorba lui nenea Iancu, din toate câte nimic. Acum ne concentrăm asupra domeniilor cu risc mare de evaziune.

Capital: Înseamnă că nu vor mai fi „iniţiative personale” ale inspectorilor?
GŞD:
Nu. Am eliminat aceste iniţiative personale. Eu am, în fiecare moment, evidenţa cu fiecare echipă de control în parte, unde se află şi ce acţiuni are de îndeplinit. Monitorizarea activităţii este foarte strictă.
Bugetul, bazat pe venituri iluzorii
Capital: Reorganizarea ANAF, care încă nu s-a terminat, a fost cauza scăderii încasărilor în 2013? Veniturile colectate au fost mai mici decât în proiectul de buget.
GŞD
: Afirmaţiile că a scăzut colectarea sunt greşite. Am avut creştere a încasărilor de opt miliarde de lei în 2013 faţă de 2012. Numai că planificarea s-a făcut şi pe categorii de venituri, unele necontrolabile, altele iluzorii. De exemplu, dacă vorbim de prelevarea din venitul net al BNR la buget, este o programare iluzorie, pentru că BNR nu a mai avut de unde să verse la buget. La fel în cazul impozitului pe profit de la băncile comerciale care au avut pierderi generate de înregistrarea provizioanelor legale. 
Mai sunt veniturile nefiscale: licenţe, taxe de timbru etc. care nu sunt administrabile din punctul nostru de vedere. Nu avem niciun mijloc să le controlăm, sunt venituri pur întâmplătoare, pentru care programarea bugetară a fost mult prea optimistă. S-a creat imaginea falsă că reorganizarea a dus la scăderea colectării. Vreau să vă spun că toate regionalele şi-au făcut programele de încasări cu toată reorganizarea. Au mai rămas problemele despre care vă vorbeam, la marii contribuabili şi în zona Bucureşti-Ilfov. Nemulţumirile legate de reorganizare ţin de percepţia personală. Gândiţi-vă că, în primă fază, au plecat 2.100 de oameni din ANAF, din care doar o parte a revenit pe alte posturi. Mulţi şi-au pierdut funcţiile odată cu reorganizarea, pentru că s-a redus numărul posturilor de conducere. În plus, întrebaţi-vă cine lucrează la resurse umane, la departamentele-suport, toţi piloşii…, şi atunci au apărut nemulţumiri, comentarii. Cu toată reorganizarea, în primele două luni din 2014 am avut încasări cu 500 milioane euro mai mari faţă de perioada similară a anului trecut.

Capital: Colectarea nu a ţinut ritmul cu avansul economiei. Nu ar fi trebuit să se reflecte creşterea economică în veniturile bugetare?
GŞD:
În termeni reali, este o creştere a veniturilor bugetare dacă încasările sunt mai mari decât creşterea economică şi inflaţia. A fost creştere economică de 3,5% anul trecut, dar pe baza exporturilor şi a agriculturii. Agricultura este în mare parte nefiscalizată. Prin urmare, pe seama creşterii acestui segment din economie, din cauza nefiscalizării, nu avem cum să încasăm mult mai mult. În afară de agricultură, mai avem o zonă nefiscalizată, autoconsumul, şi una simbolic fiscalizată, lucrătorii individuali. Din aceste cauze, România are mereu o pondere a veniturilor bugetare în PIB de circa 30%. Comparaţia cu celelalte ţări din UE nu este corectă pentru că nu au aceste zone nefiscalizate, care deține o pondere semnificativă. 
Insolvenţa, sport naţional
Capital: Totuşi, există studii care arată că se colectează doar jumătate din potenţialul încasărilor din TVA.
GŞD:
Este adevărat că şi capacitatea administrativă de colectare are probleme, dar studiul este exagerat. La TVA, avem un gol între veniturile potenţiale şi cele colectate de 35%. De exemplu, în ianuarie, am avut rezultate bune datorită fondurilor europene care au intrat în decembrie. Se vede clar că avem mari probleme cu lichiditatea din piaţă. A crescut mult ecartul dintre impozitele declarate şi cele efectiv încasate, de unde reiese că nu sunt bani. Iar insolvenţa a ajuns fenomen naţional. Numai în ianuarie au intrat în insolvenţă 2.000 de firme. Vorbim de companii mari, mijlocii şi mici. Toate acestea lucrează în continuare, au debite la buget, dar sunt protejate de insolvenţă. Planurile de reorganizare prevăd că recuperarea creanţelor bugetare se face în ultima parte a celor doi-trei ani de reorganizare judiciară, iar procentele sunt hazlii. De exemplu, sunt cazuri în care instanţa a decis că putem recupera la buget 2,5% dintr-un volum de zeci de milioane de lei. Orice demers al nostru în instanţă a fost, de regulă, sortit eşecului.
Piaţa nu vrea activele datornicilor de stat
Capital: Există şi problema marilor datornici de stat care au tot primit ştergeri de datorii. De ce nu se face nimic în privinţa lor?
GŞD
: Marii agenţi economici de stat au arierate nerecuperabile de circa 1 mld. lei, şi la companiile private sumele datorate sunt cam la fel. Cât priveşte titlurile executorii, în cazul societăţilor de stat sunt inutile, pentru că de câte ori am avut licitaţii nu a existat cerere. Piaţa nu le vrea activele.

Capital:  Mediul de afaceri se plânge de birocraţie: popriri fără somaţie, somaţii trimise deşi nu există debite, fişe de plătitor cu debite dublate. Există intenţia de a schimba procedurile?
GŞD
: Am aceleaşi frustrări în plan personal, în relaţia cu organele fiscale, ca orice contribuabil. Avem, cu Banca Mondială, un acord care se va întinde pe patru ani, în care toate procedurile de administrare fiscală vor fi rescrise şi toate programele informatice vor fi refăcute. Vom avea un nou centru de date. Acum, sunt multe probleme pentru că avem puţin personal la direcţia de tehnologia informaţiei, lucrăm cu parte din hardware învechit etc. Mai trebuie spus că reorganizarea ANAF era o condiţie prealabilă demarării acestui program cu BM. În mod evident, în patru ani, dacă programul evoluează conform graficului, faţa administraţiei fiscale din România va fi alta. În privinţa somaţiilor, s-a instituit notificarea cu 30 de zile înainte de poprire, trebuie spus că se creează un gol de încasări de circa 5%. Nu ştiu dacă măsura de notificare este bine venită pentru administraţia fiscală, pentru că popririle aduceau jumătate din arieratele pe care le colectam lunar.

Sunt 270 de oameni din ANAF detaşaţi la tribunalele judeţene, curţile de apel, DIICOT şi lucrează în directa subordonare a parchetelor.

În patru ani, dacă programul cu Banca Mondială evoluează conform graficului, faţa administraţiei fiscale din România va fi alta.

Insolvenţa a ajuns fenomen naţional. Numai în ia­nua­rie, 2.000 de firme au intrat în insolvenţă. Orice demers al nostru în instanţă a fost sortit eşecului.


Te-ar putea interesa și: