În UE, trei persoane din patru nu au acces la rețele mobile de tipul 4G/LTE în orașele lor, iar în zonele rurale tehnologia 4G este aproape inexistentă. În schimb, in Statele Unite, mai mult de 90 % din cetățeni au acces la 4G.

„Îi înțeleg pe cetățenii, pe contribuabilii, pe alegătorii care nu doresc altceva decât să își poată utiliza telefoanele și tabletele. Este frustrant când nu îmi mai funcționează telefonul în Bruxelles pentru că există doar acoperire 3G. Milioane de cetățeni îmi împărtășesc frustrarea în fiecare zi,” a declarat vicepreședintele Comisiei Europene, Neelie Kroes.
    
 În trei state membre ale UE, tehnologia 4G este inexistentă, iar în zonele rurale din UE nu există acoperire 4G. La nivel mondial, Europa deține abia 5 % din conexiunile și abonamentele 4G. „Nu așa se gestionează o economie. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că europenii care trăiesc în zone rurale sau cei care sunt în concediu ajung să fie tratați ca cetățeni de categoria a doua”, a declarat Kroes.

În UE, rețelele sunt gata să se prăbușească

Neelie Kroes afirmă că în UE, rețelele sunt gata să se prăbușească. “Se estimează o creștere cu 66 % a comunicațiilor mobile la nivel mondial în fiecare an, aparatele inteligente sunt omniprezente, iar utilizatorii doresc să poată urmări înregistrări video pe aceste aparate. Dacă nu vom dispune de un spectru de frecvențe mai larg, tot sistemul se va prăbuși”, spune Kroes.
    
Conștientă de explozia cererii de date, UE a pus la dispoziție cantități enorme de frecvențe radio pentru a răspunde necesităților serviciilor de bandă largă și de mare viteză pe suport radio (a se vedea IP/12/929). Cu toate acestea, în prezent, frecvențele radio sunt alocate la nivel național. Problemele apărute la nivel național au cauzat întârzieri în desfășurarea procedurilor și în obținerea licențelor și, în urma licitațiilor, operatorii de telecomunicații nu mai au fondurile necesare pentru a instala rețele, după ce au obținut autorizația. La această situație s-a adăugat fragmentarea a 28 de piețe naționale, ceea ce înseamnă că operatorii de telecomunicații nu au nicio posibilitate reală să dezvolte o strategie a comunicațiilor de telefonie mobilă la nivelul UE. Prin urmare, utilizatorii trebuie să sufere consecințele, iar UE rămâne în urmă în cursa mondială pentru 4G.