Care este adevăratul urs Baloo din „Cartea junglei“, cel care vorbește cu vocea lui Phil Harris sau cel care o folosește pe cea a lui Alexandru Arși­nel? Doc Hudson din „Cars“ sună mai bine în interpretarea lui Paul Newman sau în cea a lui Marcel Iureș? Cât de amuzanți mai sunt Donald sau Bugs Bunny vorbind românește? Sau cât de credibilă mai e  Hannah Montana sporovăind ca pe malurile Dâmboviței? Sunt mulți care spun că, fără vocile originale, un desen animat sau un film își pierde mult din valoarea artistică. În opinia altora, trebuie să facem un compromis pentru copiii care nu știu încă să citească, mai ales atunci când vine vorba de producții realizate special pentru ei.

„Acum, când mergi la cinematograf, nu mai auzi în sală corul părinților care citesc subtitrarea“, spune regizorul Nicolae Mărgineanu, director și proprietar al casei de producție cinematografică Ager Film. Compania sa dublează filme încă din 1991 și lucrează sau a lucrat cu Disney (brand în cazul căruia are exclusivitatea pentru România), Paramount, Dreamworks sau Sony Pictures. Printre cele mai recente dublaje realizate în cele cinci studiouri din București ale Ager Film, se numără cele realizate pentru celebrele „Toy Story 3“, „Tangled“ sau „Shrek Forever After“.

Un proces complicat

Pe lângă faptul că face desenele animate sau filmele accesibile tuturor, dublarea mai are un avantaj, crede Mărgineanu: le oferă unor actori, regizori ori ingineri de sunet posibilitatea să-și facă meseria. „Noi lucrăm cu 50 până la 100 de actori profesioniști. Destul de rar folosim actori amatori, însă utilizăm des copii, care intră repede în joc și devin, după două-trei ședințe, la fel de buni ca actorii antrenați“, explică el. Și Fast Production Film utilizează atât actori profesioniști sau studenți la actorie, care reprezintă majoritatea celor 300 de voci din baza de date, cât și amatori.

„Amatorii cu care intrăm de regulă în contact nu sunt tocmai niște diletanți. Ei provin mai ales din zona muzicii, fiindcă multe din materiale conțin și cântece, care trebuie dublate și aranjate de către noi“, explică Andrei Marinescu, managing partner al companiei.

Dar procesul este mai complex, și în el mai sunt implicați traducători, regizori de dublaj ori regizori muzicali, plus ingineri de sunet pentru înregistrare, editare și mixaj. „Companiile sunt foarte exigente în privința calității și, în general, cer ca dublajul în limba română să fie cât mai asemănător cu originalul. Este o provocare pentru toată echipa, dar mai ales pentru actori, care au în față o partitură extrem de ofertantă și de dificilă în același timp“, arată Nicolae Mărgineanu. „Nu te pregătesc pentru așa ceva la facultate. Așa că pur și simplu înveți din mers“, explică actrița Isabela Neamțu, care a furnizat vocea pentru numeroase personaje, printre care și Barbie. Și actorul Daniel Tudorică crede că a dubla producții străine nu e deloc simplu: „Trebuie să ții seama și de sunet și de imagine și să intri și în pielea personajului. Nu e ușor, dar îți dă posibilitatea să-ți testezi limitele talentului“. În ciuda dificultăților, există și jumătatea plină a paharului. „Este extraordinar să te distrezi și să mai fii și plătit pentru asta. Deși lucrăm mereu sub presiunea dead­line-urilor, nu uităm niciodată partea ludică a muncii noastre“, spune Andrei Marinescu.

Cât costă dublajul?

Evident că mult mai mult decât subtitratul. Cât de mult? „De vreo câteva ori mai mult“, spune reprezentantul unei companii din domeniu. În general, fir­mele s-au arătat dornice să țină secrete sumele pe care le încasează pentru a „româniza“ o producție cinematografică străină, precizând doar că prețurile încep de la câteva sute de euro pe episod pentru seriale și pot ajunge să fie scrise cu cinci cifre pentru lungmetraje. Totul se negociază de la caz la caz, în funcție de dimensiunea și perioada contractului sau de caracteristicile acestuia (dacă, de exemplu, în film se și cântă sau dacă sunt dorite voci celebre).

Cert este că principalii jucători de pe această piață înregistrează cifre de afaceri nu tocmai neglijabile. Zone Studio Oradea, de pildă, considerat de mulți ca fiind liderul autohton al domeniului, a raportat 7,2 milioane de lei în 2009 și 8,2 milioane de lei anul trecut. Bucureștenii de la Empire Video Production au avut în 2009 o cifră de afaceri de 4,2 milioane de lei, iar în 2010 au urcat până la 5,7 milioane de lei. În timp ce casa de producție Ager Film a crescut de la 3,8 milioane de lei în 2009 la 4,6 milioane de lei anul trecut. Iar cea mai mare parte a acestor încasări se datorează tocmai realizării de coloane sonore românești pentru filmele străine.

Sumele acestea nu pică însă din cer: pentru a pune la punct baza tehnică necesară a fost nevoie de investiții semnificative, care în unele cazuri se măsoară în multe sute de mii de euro. Și cererea a crescut, în ultimii ani fiind dublate mai multe lungmetraje, dar și documentare. În plus, au apărut mai multe canale TV pentru copii și adolescenți (cel puțin șase sunt transmise în prezent prin cablu sau DTH). Criza, totuși, și-a spus și ea cuvântul: în perioada de recesiune, comenzile din partea posturilor TV nu au fost la fel de numeroase. Cât despre onorariile plătite actorilor, aceștia le cataloghează ca fiind „cel mult decente“.

2.000
ar putea fi numărul de filme, documentare și episoade de serial care se dublează anual în România, estimează reprezentanții domeniului

„Companiile sunt foarte exigente și cer ca dublajul în limba română să fie cât mai asemănător cu originalul.”
Nicolae Mărgineanu, director general, Ager Film

ORIGINAL VS DUBLAT
IDEE În mai 2011, deputatul PSD Victor Socaciu a lansat o inițiativă legislativă potrivit căreia „operele cinematografice în limbi străine vor fi traduse în limba română, traducerea fiind asigurată prin procedeul dublajului“. Proiectul de lege prevedea că posturile TV sau cinematografele care nu respectă această decizie vor fi amendate.

MOTIVE „Folosirea subtitrării introduce cu­vin­te noi, care ulterior vor fi asimilate de populație. (…) Din această cauză, limba română se deteriorează, acest aspect condu-când la afectarea identității naționale“, își explica Socaciu inițiativa. „Dacă un film este dublat, telespectatorul poate urmări mai atent scenele și jocul actoricesc. (…) De asemenea, mesajul este mai ușor de receptat (…), inclusiv de către copii și bătrâni care nu pot citi sau de oameni cu dificultăți de vedere“, se mai arată în expunerea de motive.

DEZNODĂMÂNT În 7 iunie 2011, deputații au supus la vot inițiativa, care a adunat doar cinci voturi pentru, 277 dintre aleși fiind contra și trei abținându-se.

GEOGRAFIA DUBLAJULUI

FIDELI La fel ca în România, în Marea Britanie, Irlanda, țările nordice, Portugalia, Olanda, fosta Iugoslavie, Grecia și Albania, dar și în Mexic ori Argentina, majoritatea producțiilor străine (cu excepția celor pentru copii) sunt subtitrate. În Portugalia, dublarea a fost interzisă prin lege încă din 1948, pentru a proteja cinematografia locală.

PATRIOȚI În Germania, Franţa, Italia, Spa­nia, Cehia, Austria, Elveția sau Ungaria, dar și în Brazilia, Quebec, China sau Japonia, majoritatea filmelor ori serialelor străine sunt dublate, cu câte o voce distinctă pentru fiecare personaj. În Polonia și multe din fostele state sovietice (Rusia, Ucraina, Georgia etc.), se folosește pe scară largă tehnica „voice-over“ (unul sau doi actori interpretează toate personajele, peste coloa­na sonoră originală).

AMESTEC În multe state, cum ar fi Bulgaria, SUA, Thailanda, Indonezia ori nordul Africii, se folosesc, de la caz la caz, dublarea și subtitrarea filmelor, în multe situații fiind disponibile ambele variante.

Te-ar putea interesa și: