Analistii occidentali sunt deja alarmati de implicatiile politice ale renasterii unei noi Rusii.
Desi multi incep sa se teama de puterea Rusiei, sunt mai multi cei care cred ca recenta crestere economica nu este de durata, fiind rezultatul preturilor inalte ale titeiului si ale devalorizarii rublei, in 1998. Au aparut, de asemenea, temeri ca presedintele Vladimir Putin nu are puterea si nici dorinta de a duce la capat reformele economice.
Rusia ar putea sau nu sa se reformeze. Cert este ca ea se transforma. Singura intrebare este in ce. Un model distinct de capitalism pare sa se nasca. Noile institutii sunt lipsite de puterea pe care o au cele similare din Vest, in ceea ce priveste aplicarea contractelor si protectia dreptului de proprietate. Dar noua Rusie este agresiva si are un sistem economic mult imbunatatit fata de cel al anilor ’90. Doua mari modificari au loc in economie: prima se refera la nasterea marilor conglomerate nationale, ceea ce propaga reformele in intreaga economie. A doua schimbare sta in renuntarea la „economia virtuala”, adica la sistemul de barter care a tras in jos economia pe parcursul anilor ’90. Aceste doua tendinte si dorinta presedintelui Putin de a face reforma asigura premisele pentru o crestere care va continua pentru o buna perioada de timp.
Fundamentul relatiilor dintre Rusia si vecinii s-a modificat, de asemenea. Noile conglomerate rusesti investesc in tarile vecine si, in loc sa isi bazeze comertul exterior pe bartere cu vecinii, Rusia prefera sa vanda gaz Occidentului.
Exista o ingrijorare justificata in ceea ce-l priveste pe presedintele Vladimir Putin. Desi conceptia sa privind economia este liberala, nimeni nu trebuie sa uite ca Putin a fost membru KGB. In mod ingrijorator, el a inasprit controlul asupra presei, iar prietenii sai din politia secreta au capatat periculos de multa putere. Desi Vladimir Putin se afla la jumatatea drumului intre nou si vechi, pe termen lung, societatea rusa pare sa se indrepte catre valorile occidentale. Sondajele arata ca rusii sprijina proprietatea privata si democratia si au o atitudine pozitiva fata de Vest.
Rusia este acum mai deschisa catre lumea de afara. Din 1990, numarul cetatenilor care au calatorit in exterior a crescut de la 500.000 la 20 de milioane, iar numarul telefoanelor internationale a crescut de patru ori. Nu este surprinzator faptul ca Rusia foloseste Occidentul ca sursa de inspiratie. Programul economic propus de Vladimir Putin este plin de idei preluate de la democratiile vestice, precum competitia si protectia actionarilor.

In Rusia se lucreaza cu banii jos
Cand rubla s-a prabusit, in 1998, toata lumea a inteles ca, de fapt, economia de piata nu functiona in Rusia. Companii practic falimentare erau tinute in viata de un sistem numit „economie virtuala”, bazat pe plati restante si barter. Sistemul acesta este rapid abandonat, cu implicatii majore: daca societatile sunt obligate sa plateasca facturile, este probabil ca ele se vor restructura si ca vor impulsiona cresterea economica.
Economia virtuala nu era o problema in sine, ci faptul ca ea ascundea subventiile pe care sistemul le acorda firmelor. De exemplu, furnizorilor de energie le era permis sa nu plateasca taxe, in schimb, furnizorii permiteau clientilor sa nu-si achite facturile sau sa le plateasca prin barter, la preturi absurde. Banca Mondiala a calculat aceste subventii mascate la 10% din PIB.
Blocajul financiar a fost spart
Una dintre teorii era ca economia virtuala este o forma de a preveni tensiunile sociale, evitand somajul. Societatile au acumulat insa datorii imense, constand in salarii restante, ceea ce dovedeste ca nimanui nu-i pasa de angajati. Deci, ce s-a intamplat cu subventiile? Potrivit studiilor Bancii Mondiale, au fost adjudecate de directorii companiilor, care le-au impartit cu prietenii din administratie si cu mafia. Este, astfel, clar de ce nimeni nu dorea privatizarea sau inchiderea societatilor neviabile. Statul era prea slab pentru a colecta taxele si a taia subventiile.
In final, statul s-a prabusit. Acum, din toate punctele de vedere, economia virtuala se destrama: atat in privinta barterului si arieratelor, cat si in privinta colectarii impozitelor. Ce s-a intamplat, de fapt? Una dintre teorii spune ca devalorizarea rublei a facut ca facturile sa fie mai usor de platit, dar nu este aceasta principala explicatie. De fapt, disparitia economiei virtuale a presupus o actiune concertata din partea guvernului si a furnizorilor de energie, care au inceput sa-si ceara banii. Acest lucru nu a creat tensiuni sociale: pusi in situatia de a fi deconectati sau chiar de a da faliment, datornicii au descoperit brusc banii necesari platii facturilor.
Inaintea crizei, guvernul imprumuta sume imense din exterior pentru a acoperi gaurile din buget provocate de taxele necolectate. Dupa 1998, criza financiara a fortat statul sa incaseze taxele, din momentul in care robinetul fondurilor externe a fost inchis.
In Rusia anului 2001, puternicele companii care activeaza in domeniul gazelor si petrolului au un stimulent pentru a pretinde plati cash. Mai degraba vand ceea ce produc pe pietele internationale in schimbul valutei, decat sa subventioneze firme fara perspective in Rusia.     

Marile firme se extind peste granite
Odinioara, lumea credea ca firmele rusesti sunt creaturi pasive, pricepute in a transfera bani peste granita, dar incapabile sa gandeasca si sa actioneze comercial. Dar lucrurile s-au schimbat. In ultimele luni, gigantul petrolier Gazprom a cumparat actiuni la combinate petrochimice in Ungaria, alte companii rusesti au investit in Ucraina, iar altele sunt pe cale de a face achizitii in Europa de Vest.
De fapt, expansiunea externa a firmelor rusesti este parte din procesul de consolidare care are loc in Rusia. Posedand sume uriase de bani lichizi, firmele rusesti au plecat la cumparaturi. Fenomenul a inceput in 1999, cand Lukoil a cumparat Komitek, un producator de petrol din nord-vestul Rusiei. In ultimii ani, procesul s-a accelerat si a devenit la moda sa cumperi companii grupate in jurul unei activitati de baza. Siberian Alumnium a cumparat producatorul de autobuze PAZ si a continuat cu achizitionarea firmei GAZ, unul dintre cei mai mari producatori de masini din Rusia. Otelariile Severstal s-au alaturat curentului, cumparand fabrica de camioane UAZ si pe cea de motoare, ZMZ. Companiile petroliere au urmat aceeasi tendinta, preferand combinatele petrochimice si rafinariile. Ca rezultat, companiile rusesti cu bani s-au transformat in conglomerate, cu proprietati in tara si in strainatate. Multe dintre grupuri au la baza producatori de materii prime, inundati de bani din cauza preturilor mari vehiculate pe piata mondiala la respectivele produse. Dar nici fabricantii de produse alimentare nu stau rau. De exemplu, Wimm-Bill-Dann este un producator de sucuri care detine acum mai multe fabrici in Rusia si planuieste sa se extinda in tarile din jur si chiar in Belgia.
Desigur, este ciudat ca un producator de materii prime sa cumpere fabrici prelucratoare. Ce stie un director de otelarie despre fabricarea si vinderea autovehiculelor? Masinile au nevoie de otel, dar sinergia se opreste aici. Pe de alta parte, situatia companiilor rusesti este atat de proasta, incat chiar pentru cineva fara experienta in domeniul respectiv este suficient sa faca putina ordine financiara pentru a obtine rezultate mai bune.
Alt avantaj adus de noile conglomerate este acela ca dirijeaza banii de la cei ce-i au la cei care au nevoie de ei. In mod normal, aceasta sarcina revine bancilor si pietelor de capital. In Rusia insa, putini oameni se incred in protectia oferita creditorilor si actionarilor. De fapt, noile grupuri reduc sansele crearii unei clase de mijloc.
Exista si parti mai putin bune. Noii proprietari nu par sa puna mare pret pe drepturile actionarilor existenti. Pe termen lung, marile grupuri industriale pot crea probleme in economie, reducand competitia si creand legaturi periculoase intre politica si afaceri. tr