De ce trebuie să ai în casă crenguţe de vâsc de Sărbători! Sunt obligatorii de Crăciun sau Revelion

În foarte multe case din România, în aceste zile, poţi găsi atârnate crenguţe de vâsc. De unde a plecat, de fapt, întreaga tradiţie? Este mai veche decât îţi puteai imagina.

Una dintre tradiţiile respectate cu sfinţenie de români în perioada Sărbătorilor de iarna este cea legată de vâsc!

De unde vine tradiţia legată de crenguţele de vâsc?

În foarte multe case, poţi găsi în aceste zile crenguţe de vâsc, în general agăţate undeva mai sus, astfel încât oamenii să poată trece pe sub ele.

Dar de unde a pornit această tradiţie? Ei bine, totul are legătură cu mitologia nordică.

Baldur, zeul luminii, a avut la un moment dat un vis care îi prevestea moartea. Mama sa, Frigga, zeiţa cerului, s-a speriat teribil de acest vis, pentru că moartea lui Balder ar fi însemnat sfârşitul vieţii pe Pământ.

Cel ce dorea să-l omoare pe Baldur era chiar zeul Loki, cunoscut drept un zeu al răutăţilor, al focului şi al magiei în mitologia nordică. El ştia că nimic nu-l poate ucide pe zeul luminii, astfel că a găsit, în cele din urmă, o plantă magică, cu puteri miraculoase, ce nu creştea pe pământ. Era vorba chiar despre vâsc, despre care se spunea că a venit din ceruri.

Bobiţele albe ale vâscului sunt lacrimile vărsate de zeiţa Frigga

Din vâsc, Loki a făcut o săgeată, însă nu l-a atacat chiar el pe Baldur. În schimb, l-a păcălit pe zeul Hoder, zeul întunericului, care era orb, să-l atace pe Baldur, care a murit după ce a fost lovit de săgeata din vâsc.

În zadar au încercat toţi să-l readucă la viaţă, timp de trei zile. Până la urmă, mama sa, zeiţa Frigga, a reuşit să-l învie, iar tradiţia spune că lacrimile vărsate de ea au devenit bobiţele albe ale vâscului.

Atunci, Frigga i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat pe toţi cei care treceau pe sub vâsc, de unde şi tradiţia care a rămas până în zilele noastre, în multe zone din Europa.

Ce însemnătate are vâscul?

În multe mitologii şi tradiţii, vâscul este considerat o plantă magică, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei, dar şi un semn de bun augur al dragostei, apărător şi protector al casei şi al familiei.

De aceea îl regăsim şi în multe case din România, unde oamenii agaţă crenguţe de vâsc drept simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească, în perioada Crăciunului şi a Anului Nou.

În unele regiuni din România spune că cei care nu şi-au împodobit casa cu crenguţe de vâsc vor avea ghinion tot anul.