În Austria, sunt 267 de spitale și nu e greșit dacă ne imaginăm că acea clinică nu este singura care prosperă de pe urma românilor. Un domn doctor, șef de clinică județeană, a citit cu atenție știrea de mai sus și, după ce a procesat-o, pretinde că știe de ce „pierdem ca proștii pacienți“: pentru că rezervele de spital de la ei arată precum camerele din hotelurile de patru și cinci stele. Intervenții chirurgicale precum cele efectuate de specialiștii austrieci sau de oriunde se fac, bine mersi, și în România, dar, spune cu convingere domnul doctor, străinii „ne iau fața cu aspectul hotelier“.
Așa o fi? Personal, mă îndoiesc că primul gând al pacientului care tocmai a aflat că trebuie să se opereze de tumoare este dacă va avea, oare, în rezerva de spital un LCD agățat de perete, internet wireless și minibar. Și totuși, de ce aleg românii Austria? Pentru că alocă pentru sănătate 10% din PIB, adică 28 de miliarde de euro, respectiv 3.360 de euro per capita (de aproape zece ori mai mult decât România), ceea ce o plasează pe locul trei în UE (citiți un articol pe această temă în pagina 4). Pentru că nu trebuie să vină cu cearșafuri și cu medicamente de acasă. Pentru că întreg sistemul este deservit de 200.000 de oameni bine pregătiți și remunerați corect. La noi, în sănătate lucrează circa 350.000 de oameni, dar, atenție, aceștia deservesc o populație de două ori și jumătate mai numeroasă decât cea a Austriei.
Pentru că dispune de 64.300 de paturi de spital, și n-o să vezi niciodată câte doi pacienți într-un pat, cum se întâmplă în România. Cu doar 650 de paturi la 100.000 de locuitori ne plasăm pe unul dintre locurile codașe din Europa (Germania, de exemplu, are 829 de locuri la 100.000 de locuitori, iar Ungaria – 792). Și da, și pentru că rezervele lor de spital sunt la fel de confortabile precum camerele din hotelurile cu multe stele. Pentru că medicii lor nu iau pacienții de sus și au răbdare să le explice în detaliu toate procedurile la care urmează să fie supuși. Pentru că peste 10% dintre medicii noștri au plecat deja în străinătate, iar alte mii de cereri sunt în așteptare.
Scăderea salariilor cu 25% a mărit, cu siguranță, lista plecărilor. Pentru că numai la nivelul anului 2008 peste 50.000 de pacienți au murit în spitalele din România, iar alți 10.000 au contractat o infecție nouă în timp ce erau internați. Iar acestea sunt doar cazurile raportate de bună voie, cifrele reale sunt cu siguranță și mai șocante. Pentru că peste 70% dintre români (sondaj Asociația pentru Implementarea Democrației) recunosc că dau atenții cadrelor medicale și 46% motivează că dau bani pentru a nu fi ignorați. Pentru că 85% dintre români (sondaj IMAS) consideră că banii dați doctorului influențează în mare măsură calitatea serviciilor medicale primite. Pentru că 36% au mărturisit că medicul le-a cerut bani de la obraz.
Cu certitudine, avem și medici excepționali, ale căror realizări sunt cu atât mai notabile cu cât sunt consemnate în condiții atât de vitrege. Este de necontestat faptul că salariile din sănătate sunt nedrept de mici și că la originea dezastrului stau subfinanțarea cronicizată și fraudarea sistemului prin tot soiul de aranjamente. Desigur, lista motivelor nu se oprește aici. Dar, totuși, poate că multe dintre tragediile petrecute în spitale ar fi putut fi evitate dacă ar exista compasiune. Pentru că asta au uitat prea mulți dintre cei în halate albe: să le pese.