Creşterea productivităţii la vânătoare a dus şi la apariţia primului stoc, surplusul de carne care rămânea în peşteră. Din nefericire, a doua zi, când oamenii erau din nou la vânătoare, stocul era consumat de animalele sălbatice. Aşa a apărut primul perceptor, omul care nu mai mergea la vânătoare, dar care cerea o parte din vânat ca taxă, pentru că păzea averea tuturor. Deci, de la începuturi, perceptorul (adică statul de azi) nu muncea, dar se îndestula. Odată cu evoluţia societăţii, în timpurile moderne, statul (adică puterea şi taxatorul) a cheltuit tot ce a încasat de la popor şi a rămas deseori cu visteria goală. Astfel, au apărut împrumuturile de stat (actualele titluri de stat), care acoperă deficitul vistieriei.

La 1690, după ce amiralul francez Tourville a distrus flota britanică şi olandeză în celebra bătălie de la Beachy Head, guvernul britanic al regelui William al III-lea s-a văzut lipsit şi de flotă şi de orice resursă financiară. Pentru a reuşi să strângă 1,2 mil. de sterline de la populaţie, guvernul inventează Banca Angliei, care emite bancnote cu dobândă fixă de 8% (adică primele titluri de stat din lume). Deşi o cifră imensă pentru acele vremuri, operaţiunea a reuşit şi au fost necesare doar 12 zile pentru a strânge fondurile. Englezii şi-au reconstruit flota şi astfel au recucerit supremaţia navală în Europa şi în lume, totul culminând cu victoria de la Trafalgar a amiralului Nelson asupra flotei lui Napoleon. Ceea ce a rămas, de atunci şi până în zilele noastre, este atitudinea perceptorului faţă de popor, atitudine pe care o întâlnim şi azi la guvernanţii noştri. Când nu mai ai bani, creşti taxele.

Dacă taxele ucid economia, creşti deficitul şi ceri bani împrumut tot populaţiei. Iar când nu mai ai nicio şansă, faci ca vecinii noştri greci: nu mai plăteşti datoriile şi intri în faliment. Ceea ce este însă esenţial este să-ţi convingi propriul popor că tot ceea ce faci este în favoarea şi în beneficiul său. Actualmente, guvernul Ponta a scăzut taxele şi a anunţat că se va împrumuta de la populaţie. Ni se spune că economia duduie, ba mai mult, premierul Ponta declama: "Am eliminat modelul guvernării pe datorie". Pe urmă, prezintă date care arată că necesarul de finanţare a datoriei publice creşte în 2015 faţă de 2014 şi este ESTIMAT să scadă doar din 2016. Normal, în politică, tot ce se întâmplă bine în economie se va întâmpla doar în viitor. La fel şi scăderea TVA-ului la alimente: va duce la scăderea preţurilor. Deşi măsura scăderii TVA-ului este evident o măsură foarte bună, bunăstarea populaţiei vine din creşterea veniturilor şi nu din scăderea preţurilor, niciodată o economie nu va dudui în deflaţie. Voi saluta orice măsură de reducere a taxelor şi impozitelor, dar voi critica orice formă de impunere forţată a preţurilor.

La fel ca într-o familie, voi saluta însă şi reducerea cheltuielilor. Dacă dvs. nu vă mai ajunge bugetul familial, tăiaţi din cheltuieli. De ce oare niciodată guvernul nu taie din cheltuieli? Răspunsul e cât se poate de simplu: în România, cei ce intră în administraţie vin să toace banii comuni. Dacă ar fi profesionişti şi economi, ar toca banii privaţilor, dar la banii comuni nu există control. Alegerile nu sunt un control, ci doar un accept, pe care poporul îl dă perceptorului plecând capul.

Când fiecare dintre noi va considera bugetul de stat la fel de important ca şi bugetul propriu, lucrurile se vor schimba. Până atunci, vom asculta la fiecare 4 ani cum ni se explică cât de frumos arată economia României în viitor şi apoi, după alți 4 ani, cum ni se explică de ce încă nu ni se pare aşa de frumoasă. Dacă destinul nu vă va face să râdeţi înseamnă că nu aţi înţeles poanta. Poanta vine o dată la 4 ani.

Te-ar putea interesa și: