Reporter: Cu ce probleme se confruntă agricultura?
Dana Bucur: Nu există brand, nu există stil în domeniul agricol. Avem nevoie de stil și aici. Da, nu există educație, nu există informații, sunt foarte multe lucruri de lucrat acolo jos, la fundație.
Rep: Vorbiți de țara noastră sau e o problemă generală în domeniul agricol?
D. B: Este o problemă generală în spațiul agricol. Cu atât mai mult în România, mai ales că nu este susținută macroeconomic. Avem nevoie de o masă critică a performerilor. Societatea agricolă din România este formată din câțiva moguli agricoli și nimic. Avem nevoie de oameni catalizatori, cum le spun eu. De oameni cu viziune, dar și cu dinamică, de acțiune. Ei lipsesc în spațiul macro și microeconomic. În România, aparatul public are nevoie de un concurent, de un competitor. Altfel, vom rămâne în continuare la cheremul unui aparat birocratic de stat iar acolo sus nu există structură, nu există sincronizare, osmoză. Ar fi nevoie de ceea ce numim „buffer”, un fel de intermediar, o zonă tampon între cei cu stricte necesități, nevoi, și politicieni.
Un alt subiect de interes pentru mine în domeniul serviciilor, la care țin foarte mult, este partea de training, de învățământ, asupra căreia reflectez foarte mult în ultima vreme și încerc să creez programe educative pentru diferite niveluri universitare sau postuniversitare.
Ce e durabil pentru ţărani
Rep: Când mergeți în mici comunități rurale, cum le explicați oamenilor de acolo agricultura durabilă și ecologică, cum pledați pentru ele?
D. B: În primul rând, e foarte important să-i întreb pe oameni cine sunt ei, ce fac, dacă vor să facă agricultură și dacă vor și alte forme de agricultură. Tangențial aduc în discuție termenul de agricultură durabilă, pentru că ei se lovesc de probleme existențiale în agricultură, precum faptul că nu-și primesc subvențiile, că nu au bani de input-uri, că nu au unde să-și direcționeze produsele. Deseori, pentru ei agricultura durabilă sau cea organică este o chestiune de nișă, ceva high-class.
Agricultura ecologică înseamnă ecologie. Ecologie înseamnă, în final, să iei în calcul toți factorii de mediu și să-i tratezi armonios. Ceea ce, dacă nu facem întâi cu noi înșine, nu putem să facem cu mediul nostru de viață. Ecologia înseamnă organic, natural, naturist, înseamnă să folosim cât mai puține pesticide sau chiar deloc, înseamnă să nu intervenim mecanic în anumite spații și multe alte lucruri.
Agricultura durabilă înseamnă o agricultură nu doar pentru copiii noștri, ci și pentru nepoții noștri și așa mai departe. O agricultură care să trăiască, în termeni simpli.
Rep: Ce s-ar întâmpla dacă oamenii din comunitățile rurale ar fi mai receptivi?
D. B: Ar fi cu totul altceva, în primul rând pentru că și-ar apăra drepturile. Dar marea majoritate din spațiul rural se confruntă cu lipsa canalizărilor, cu probleme legate până și de curentul electric. E greu să trăiești în spațiul rural, când nici măcar infrastructura nu există. Tinerii se îndreaptă către spațiul urban sau pleacă din țară. Dacă nu există o politică autentică, o viziune, o strategie bine pusă la punct, o vor face, probabil, străinii cu bani, cu know-how.
Rep: Ați spus la un moment dat că pledați pentru echilibru când vine vorba de agricultură durabilă. La ce vă refereați?
D. B: E vorba de faptul că, de exemplu, constat în momentul de față un curent care sper să fie înăbușit, din cauza căruia prețurile produselor care provin din agricultura ecologică sau durabilă sunt fantastice. Și toată lumea, dintr-o dată, a căpătat așa un interes pentru acest domeniu doar în scop comercial. Nu întotdeauna se respectă cu strictețe standardele de calitate ale agriculturii durabile și ecologice. Oamenii vor să câștige astfel timp, să scoată cât mai repede produsele pe piață, să pună mâna pe acest preț foarte bun, care se poate ca în scurt timp să nu mai fie valabil.
Rep: Care este riscul pe termen lung?
D. B: Acest comportament poate produce un mare dezechilibru. Vor rămâne fără finanțe, nu vor mai avea capacitatea să producă, se îndreaptă către ceva care pe termen lung se va pierde.
Ce înseamnă să înveţi de la alţii
Rep: Povestiți-mi câteva lucruri despre traseul dumneavoastră profesional.
D. B: Am peste 17 ani de experiență profesională. Până în 2006 am fost angajată în instituții de stat sau private. Am lucrat în foruri academice, universitare. Am pornit de jos, încet-încet, nu am ars etape, am trecut de la funcția de asistent la director, apoi director de birou și așa mai departe. Am intrat în punctele de lucru, cum se numesc activitățile specifice agriculturii, am ridicat ferme de la zero, așa cum se întâmplă acum; te duci în comunitatea rurală, trăiești acolo pentru o săptămână, două, trei, o lună, două trei, până ești acceptată cultural și social de oamenii locului. Mănânci ca ei, vorbești ca ei, dormi ca ei, îți petreci timpul liber ca ei, după care, în momentul în care ești acceptat, lucrurile vin de la sine.
Până în 2006 am avut dârzenia să lucrez internațional inclusiv pe tractoare. Știu să lucrez pe un tractor, dar știu să fac mult mai multe. Am lucrat în Marea Britanie, am lucrat în Australia de Vest și în alte țări ale Europei, unde am învățat foarte multe, de la elementele de bază ale unui business, până la a face bani cu adevărat, până la a prețui un brand și a fi mândră de o atitudine profesională și, deci, de valoarea adăugată pe care tu o aduci față de entitatea pentru care lucrezi.
Rep: Înțeleg că a fost importantă experiența de a lua contact cu alte țări.
D. B: Datorez foarte mult experienței în străinătate, față de care mă înclin foarte tare. Am avut o mare șansă să lucrez în spațiul anglo-saxon, unde banul se face foarte greu, se muncește foarte mult, uneori muncești chiar și 14 ore fără să mănânci ceva, fără să-ți poți permite prea multe lucruri. Dar asta m-a călit foarte mult și de aceea nu cedez ușor, sau nu cedez deloc. Muncești mult. Sacrifici viața ta personală, week-end-urile, sărbătorile, drepturile tale. Am vrut să finalizez un doctorat, însă a trebuit să-l întrerup, pentru că nu mai puteam să fac față. Sunt anumite repere la care renunți sau pe care le pui deoparte temporar. Nu voi mai plăti prețul ăsta de acum încolo.
Rep: Și de la australieni ce ați învățat?
D. B: Am trăit și am muncit printre ei trei ani, în câteva reprize. Ei apreciază foarte mult efortul, oamenii muncitori. Am lucrat nu doar în producție, ci și în servicii, în consultanță și management. Oamenii sunt foarte deschiși, ascultători, au această cultură de a te încuraja, de a se oferi să te ajute. Când mi-am dezvoltat abilitățile și m-am adaptat condițiilor și mentalității locale și am venit cu idei, mi le-au acceptat, m-au impulsionat. Valorizează creativitatea și entuziasmul. Noi suntem destul de încorsetați, de rigizi. Acolo, spațiile sunt deschise, în pauzele de lucru oamenii ies, vorbesc, mănâncă, se bucură de soare, de flori, de culori. Apoi se întorc în birouri, într-o atmosferă destinsă în spațiul profesional. Se pledează pentru comunitate, pentru grup.
Antreprenor în consultanţă
Rep: Din 2006 ați pornit propria afacere, AgriManagement(.ro). În ce constă acest proiect?
D. B: M-am lansat în spațiul online agricol, unde prezența jucătorilor agricoli este aproape inexistentă. Din 2006 până în 2010 am lucrat în continuu în acest univers online și, în paralel, am încercat să mă dezvolt internațional. Propulsarea a avut loc mai întâi internațional, unde am fost foarte bine primită și mi-au fost apreciate competențele. Grație acestui fapt, în momentul de față portofoliul meu de clienți cuprinde, în 99% din cazuri, clienți din comunitatea internațională.
AgriManagement oferă consultanță agricolă. Ajut pe oricine vrea să investească în domeniul agricol. Dincolo de acest aspect, ajut pe oricine are nevoie de ajutor în domeniul agricol, fie că este vorba de vegetal, fie că este vorba de zootehnie, fie că e vorba de producție efectivă sau de servicii.
Rep: Ce v-a determinat să dezvoltați o afacere în România?
D. B: Întrebarea asta o primesc adeseori. Când am fost în Anglia, în Australia, în Franța, în Germania, în Italia, în Spania, ici și colo am putut să regăsesc valențe ale vieții din România. Acolo mi-am creat o identitate profesională, o identitate de business. Este foarte important să lucrezi internațional, pentru că majoritatea marilor jucători de piață din România sunt străini și îți demonstrezi competențele dovedindu-le că le-ai catalizat internațional.
Dar îmi lipsea ceva. Acolo unde te naști se impregnează adânc niște imagini în memoria celulară. Ori le lași să te domine, ori le domini tu. Eu le-am lăsat să mă domine. Rădăcinile m-au adus înapoi. Vreau să îmi ajut țara și să-mi ajut oamenii și sper să ajung acolo.
Rep: Cine face parte din echipa dumneavoastră?
D. B: Sunt oameni care au de-a face cu domeniul agricol și care susțin foarte bine aparatul financiar-administrativ. Colaborez cu oameni cu pregătire în agronomie, agribusiness, management și marketing.
Agricultura online
Rep: Ați spus că desfășurați, printre altele, activități online. Pe ce se centrează acestea?
D. B: Din când în când, aduc în discuție diferite subiecte, în funcție de grupul online la care sunt afiliată. Mă adaptez la interesele comunității online și încerc să vin cu partea mea de expertiză sau să mediez relații între experți și așa mai departe.
Alteori, eu lansez anumite subiecte și creez acest dialog, care, în alte condiții, aproape că lipsește cu desăvârșire, pentru că noi, cei din spațiul agricol, suntem foarte prinși, ocupați cu munca propriu-zisă. Vorbim, de exemplu, despre care este infrastructura de lucru în România, care sunt oportunitățile de investiții, de ce să învestească în România și nu altă țară, cum putem crește gradul de performanță într-o fermă de până în 50 de hectare, zone unde se caută investitori etc.
Rep: Există astfel de comunități agricole online și în România?
D. B: În ultima vreme au început să fie și românii interesați de acest aspect, dar, până de curând, exista prea puțin interes în această direcție. Mai degrabă multinaționalele sunt active online și fac schimb de opinii și de informații. În spațiul internațional, oamenii fac de 10 ani lucrul ăsta.
Rep: Vă extindeți portofoliul discutând online cu potențiali clienți?
D. B: Este unul dintre elementele asupra cărora mă concentrez, însă nu este singurul. În spațiul agricol cea mai bună soluție încă este să te vezi față în față cu oamenii, mai ales în România, inclusiv cu jucătorii străini care au intrat în România.
Rep: Ce caută clienții cel mai adesea din expertiza dumneavoastră? De ce au nevoie cei mai mulți?
D. B: Oamenii vin către mine fie cu o întrebare de bază, fie cu o necunoscută, fie cu un strigăt de ajutor. Ca exemplu, atunci când nu știu cum să-și fundamenteze foarte bine bugetul de venituri și cheltuieli ca să iasă pe profit, îi pot ajuta. Sau, dacă vor să crească valoarea unei mici inițiative, sau să crească valoarea propriului business, sau să găsească prețuri mai bune pentru produsele lor. „Am o entitate mai mare, lucrez o suprafață mai mare. Oare pot rezista pe piață pe termen lung, de unul singur, sau este nevoie de un partener? De unde pot cere o astfel de opinie?” – oamenilor care vin la mine le pot oferi câteva alternative la astfel de întrebări. Pot pune în legătură furnizori și clienți. Încerc să fiu prezentă peste tot acolo unde este nevoie. Ăsta e cel mai important lucru.

Acest interviu face parte din colecţia de resurse a comunităţii durabile, prima comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii interesaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.
Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.