Potrivit acestuia, „confruntarea cu fenomenele naturale, în formele lor extreme, ne reamintește abrupt limitele ființei umane”.
Postarea integrală
„Confruntarea cu fenomenele naturale, în formele lor extreme, ne reamintește abrupt limitele ființei umane.
Iar întâlnirea cu limita – de regulă, inevitabilă pe parcursul unui întreg ciclu istoric – are atât un conținut dramatic, tragic de multe ori, cât și un rol esențial în evoluția umanității.
Doar descoperindu-ne lucid limitele putem învăța să le depășim.
Pandemia de Covid19, indiferent care a fost cauza primă a acestui virus, este un fenomen natural care ne obligă să ne confruntăm cu propriile limite. Criza mondială pe care a generat-o ne demonstrează, așa cum se întâmplă în cazul evenimentelor majore, atât vulnerabilitățile, cât și excepționalul potențial al lumii în care trăim.
În această perioadă, omenirea se reconfigurează atât în plan global, general, cât și la nivel individual, particular.
Referitor la transformările generale, analizând evoluțiile din ultimele luni și diversele strategii adoptate pe plan intern și internațional, se pot desprinde trei tendințe:
- Când o criză (sanitară sau de altă natură) izbucnește într-un “colț” al planetei, primul reflex al celorlalte “colțuri” este să se considere în afara zonei de pericol.
Concret, în urmă cu două luni, Europa și America de Nord se simțeau în siguranță față de virusul care începuse să se răspândească în Asia.
Acest tip de reacție ne arată că, în ciuda retoricii obișnuite, încă nu înțelegem și nu asumăm toate consecințele globalizării. Suntem tributari unui INDIVIDUALISM care se manifestă atât la nivel micro, al fiecărei persoane care are iluzia că își poate vedea de treabă sperând că problemele altora n-o vor atinge, cât și la nivel macro, al fiecărei națiuni.
Realitatea ulterioară a demonstrat că, în noul context mondial, aproape orice criză locală se poata exporta la nivel mondial.
- Când epidemia s-a transformat în pandemie, tendința generală a statelor a fost să își închidă granițele.
Așadar, la nivelul tuturor guvernelor, opțiunea decizională a fost în sensul izolării, al limitării angajamentelor externe, al concentrării pe soluții particulare, naționale.
Acest tip de reacție ne demonstrează atât existența unui puternic instinct de conservare național, al unui PATRIOTISM local indiscutabil, cât și fragilitatea structurilor supranaționale.
Inclusiv Uniunea Europeană, cu vastul său aparat birocratic și cu mecanismele legislative comune îndelung exersate, nu a putut genera un răspuns unitar.
Nu e o critică, ci o constatare obiectivă care, odată înțeleasă, poate ajuta Familia Europeană să treacă la un nivel mai profund al integrării.
- Când limitele abordărilor naționale au devenit evidente, a apărut tendința inversă, de reconectare internațională.
După ce închiderea între propriile granițe și speranța unor “salvări individuale” și-au dovedit caracterul iluzoriu, s-a revenit gradual la colaborarea internațională.
Medicii din China și Coreea de Sud și-au susținut colegii din America de Nord și Europa care, la rândul lor, încep să-și împărtășească sistematic experiențele.
Dincolo de neajunsurile sale, GLOBALIZAREA are și avantaje care se pot dovedi decisive în lupta cu o amenințare mondială. Puse cap la cap, experiențele și descoperirile de pe toate continentele vor conduce, foarte probabil, la identificarea antidotului.
Dar, până atunci, există deja un câștig obiectiv imediat. În aceste zile, asistăm la un eveniment istoric: se face trecerea de la globalizarea formală (coordonată de guverne) și comercială (determinată de interese economice), la o GLOBALIZARE profundă, umanistă, în care oamenii își redescoperă concret patrimoniul și interesele comune, net superioare diferentelor în care s-au rătăcit atâtea mii de ani.
Aceste trei tendințe – INDIVIDUALISMUL, PATRIOTISMUL, GLOBALIZAREA – sunt evidente în configurația actuală a umanității și vor continua să se manifeste în paralel, fiind intrinseci naturii umane și complementare.
Fiecare dintre ele asigură beneficii, dar și riscuri. Doar completându-se și influențându-se reciproc pot genera o soluție general valabilă. Înțelegându-le specificul și alegând conștient ce au cu adevărat util, societatea umană își poate continua progresul, fructificându-și trecutul și investind lucid în viitor.
Este evident că pandemia de Coronavirus reprezintă un test de dimensiuni globale care va putea fi rezolvat doar printr-o soluție globală, la care se va ajunge prin contribuții individuale și naționale.
Pe de altă parte, în privința transformărilor individuale de care aminteam la început, schimbările generate de criza mondială le simțim fiecare, în plan personal.
Zdruncinați de cataclismul global, observ cum mulți coboară astăzi de pe soclul propriei importanțe. Iar cei care se încăpâțânează să rămână acolo nu-și mai pot camufla inadecvarea.
În egală măsură, în aceste momente de acută presiune, începe să se manifeste real și un spirit comunitar renăscut, o deschidere altruistă către semenii noștri, o eliberare de mize și conflicte meschine.
A venit momentul să devenim mai buni, mai responsabili, mai atenți la nevoile și suferințele celorlalți.
N.B. În legătură cu atenția la suferințele celorlalți, reiau un apel concret, făcut în urmă cu doar câteva zile: pentru a preveni concedieri masive, trebuie redusă imediat impozitarea muncii. Între timp, Franța și Italia au luat astfel de măsuri. Angajatorii și angajații români încă le așteaptă”, a scris Dan Voiculescu pe blog-ul său.
