Proaspăt alesul preşedinte al SUA are în faţă patru ani dificili şi va guverna cu povara unui nivel foarte înalt al aşteptărilor din partea celor 64 de milioane de americani care l-au votat.

Sute de mii de oameni ieşiţi pe străzi în plină noapte, focuri de artificii, claxoane, lacrimi de bucurie. În 4 noiembrie, americanii au sărbătorit, la fel ca romånii în 1996 sau 2004, succesul în alegeri al candidatului în care şi-au pus foarte mari speranţe. Exploziile autohtone de entuziasm postelectoral au fost urmate de valuri mai mari sau mai mici de dezamăgire (în 2006, la un deceniu după ce cei mai mulţi dintre ei îl votaseră, 90% din romåni spuneau că nu au deloc încredere sau au puţină încredere în Emil Constantinescu, iar în vara lui 2008, cota de încredere în Traian Băsescu scăzuse la 45%, de la peste 70% în 2005).

Viitorul ne va spune dacă scenariul, destul de des întålnit în democraţie, se va repeta sau nu şi în cazul lui Barack Obama. „A fost foarte bun în calitate de candidat, dar nimeni nu poate prezice ce va urma. Nu există o şcoală pentru preşedinţi. Asta se învaţă în timpul mandatului“, spune Stephen Hess, politolog în cadrul Insitutului Brookings din Washington, citat de Mediafax.

Cert este că noul preşedinte al Statelor Unite va avea mult de muncit pentru a nu-i deziluziona pe cei care l-au votat. În primul rånd, soseşte la putere în mijlocul celei mai grave crize economice din ultimii 75 de ani. Care, deşi ar putea părea că se calmează, nu face decåt să-şi schimbe mediul de propagare. De exemplu, se văd semne din ce în ce mai clare că problemele financiare ale companiilor de asigurări se vor reflecta direct asupra sistemului medical. Pentru început, Obama a anunţat că doreşte demararea unui al doilea program de stimulare a economiei, în valoare de circa 175 miliarde de dolari. Noul plan include, printre altele, fonduri suplimentare pentru infrastructură, subvenţii pentru bugetele statale şi o nouă rundă de returnări de taxe către companii.

Obama introduce haiducia fiscală

Dar poate şi mai interesant decåt modul în care Barack Obama va reuşi, în primul an al mandatului său, să scoată America din corzi este felul în care schimbările din domeniul fiscal promise în campania electorală vor influenţa, pe termen lung, economia şi societatea de peste Ocean. Pe scurt, vor fi reduceri sau ştergeri de impozite pentru familiile care cåştigă sub 250.000 de dolari pe an, pentru pensionarii care cåştigă sub 50.000 de dolari sau pentru companiile mici, dar creşteri de impozite (aplicate inclusiv retroactiv, pe ultimii opt ani) pentru cei cu venituri peste medie. De asemenea, o serie de companii vor rămåne fără scutirile sau reducerile de taxe de care au beneficiat pånă în prezent. În acelaşi timp, profiturile companiilor din industria petrolieră vor fi impozitate suplimentar, din banii astfel încasaţi americanii urmånd să primească un ajutor pentru plata energiei de 1.000 de dolari pe an. În aceeaşi categorie se încadrează creşterea perioadei şi a cuantumului ajutoarelor de şomaj.

Dacă destule voci susţin că este vorba de măsuri reparatorii după cei opt ani în care republicanii i-au favorizat pe cei înstăriţi, alţi observatori susţin că aceste decizii nu vor face decåt să descurajeze cåştigul, să încurajeze lenea şi că sunt de cea mai pură sorginte socialistă. De altfel, potrivit unor publicaţii de peste Ocean, Obama a manifestat, în timpul facultăţii, un interes deschis pentru marxism.

În opinia lui Mircea Geoană, lider PSD şi fost ambasador la Washington, victoria lui Obama este o „victorie a stångii“. „Barack Obama şi Partidul Democrat au cåştigat încrederea americanilor pentru că s-au aplecat asupra preocupărilor lor esenţiale, cum ar fi un sistem de sănătate mai bun şi accesibil tuturor, educaţie pentru copiii lor, reducerea inegalităţilor sociale, însănătoşirea economiei. Este o victorie a principiilor fundamentale ale social-democraţiei“, crede Geoană.

Sistemul de sănătate şi piaţa muncii, prioritare

Printre măsurile foarte aşteptate de votanţii lui Obama se numără şi scăderea costurilor pentru asigurările medicale, cu pånă la 2.500 de dolari pe an, precum şi crearea unui nou sistem de asigurări de sănătate, la care să-şi permită să cotizeze şi cei 45 de milioane de americani neasiguraţi în acest moment. Sistemul sanitar ar urma să fie reformat, astfel încåt să se pună mai mare accent pe prevenire decåt pe tratament.

Noul preşedinte a mai promis că va stimula piaţa muncii, oferind facilităţi fiscale companiilor care menţin sau măresc numărul de posturi şi care oferă condiţii decente de lucru. De asemenea, firmele care doresc să se relocheze în afara Statelor Unite nu vor mai beneficia de scutiri de taxe. În programul de guvernare se mai vorbeşte de 150 de miliarde de dolari ce ar urma să fie dedicate, în următorii ani, proiectelor din domeniul energiei verzi, investiţii ce ar urma să creeze cinci milioane de joburi.

Rămåne de văzut, de acum înainte, cåt de mult sprijin va primi Obama de la colegii săi democraţi din Congres şi Senat. Şi, mai ales, ce colaboratori îşi va alege noul preşedinte pentru a pune în practică promisiunile din campanie. Pentru că, după cum a recunoscut chiar el imediat după închiderea urnelor, „drumul va fi lung şi sinuos şi există posibilitatea să nu ne atingem scopul într-un an sau într-un mandat“.

53% din opţiunile americanilor i-au adus lui Obama 364 de voturi în Colegiul Electoral. Pentru a fi ales preşedinte, avea nevoie de minimum 270 de electori

ÎMPĂRŢIREA VOTURILOR

Barack Obama a cåştigat alegerile în toate statele din nord-estul SUA (printre altele, New York, Massachussets, Connecticut, Pennsylvania, Illinois sau Michigan, obţinånd un neverosimil 93% în District of Columbia), în Florida, pe toată Coasta de Vest (inclusiv California), în Hawaii, precum şi în Colorado şi New Mexico. John McCain a fost favoritul celor din sud, al texanilor şi al locuitorilor din Midwest. El a obţinut, de asemenea, un scor bun în Alaska. În total, Obama a primit 64 de milioane de voturi, iar McCain 56 de milioane. Ceilalţi candidaţi (socialişti, ecologişti, prohibiţionişti, constituţionalişti, independenţi etc.) nu au contat practic.