Concluzia, foarte uşor de tras de altfel, nu poate fi decât una singură: într-un proces de inspecţie fiscală raportul de forţe este din start dezechilibrat, inspectorii fiscali fiind cei cărora legea le oferă instrumentele şi puterea necesară pentru ca, în majoritatea cazurilor, să iasă câştigători din acest „joc“. Este firească deci dorinţa contribuabililor de a găsi metode de contrabalansare a acestui dezechilibru.
Voi încerca în continuare să prezint câteva idei care să vă ajute într-o astfel de situaţie, fără a avea pretenţia unei analize exhaustive care să acopere întregul spectru de probleme.

Care ar fi, aşadar, aceste metode?
Din experienţa personală, câştigată atât din poziţia de inspector fiscal cât şi din cea de consultant fiscal, pot spune că acestea se împart în două mari categorii: una care ţine de ceea ce psihologii numesc „inteligenţă emoţională“ care înseamnă de fapt abilităţi de comunicare şi negociere pe care le folosim şi în relaţiile curente cu partenerii de afaceri şi o alta de natură tehnică, respectiv buna cunoaştere a legislaţiei şi a procedurii fiscale care guvernează acest domeniu.
În opinia mea, metodele din ambele categorii sunt la fel de importante şi trebuie folosite combinat pentru a obţine maximum posibil în momentul în care citim raportul de inspecţie fiscală întocmit de inspectori.
Din categoria „inteligenţă emoţională“ vă recomand următoarele:
Stabiliți de la bun început un raport de egalitate cu echipa de inspecție, printr-o atitudine respectoasă dar fermă, prin care să definiți de la început unde începe și unde se termină spațiul personal al fiecăruia. Abordând o atitudine umilă, îi dați inspectorului șansa de a „întinde coarda“ mai mult decât îi permite statutul său, ceea ce vă pune din start în dezavantaj. Pe de altă parte, o atitudine agresivă vizavi de inspector este de asemenea de evitat, întrucât îl va determina pe inspector să vă arate că el deţine puterea.

Arătați echipei de inspecție că aveți cunoștințe  solide ale legis­la­ției relevante
Știm cu toții că un om informat este un om puternic. Înainte de începerea inspecției, organul de control trebuie să vă înștiințeze de acest lucru printr-un aviz de inspecție. Dacă termenul de începere al inspecţiei este mai mic de 30 de zile pentru  marii contribuabili, respectiv 15 zile pentru ceilalţi, este momentul să îi arătaţi inspectorului că stă de vorbă cu cineva pregătit şi să îi solicitaţi refacerea avizului.
Profitați de termenul dintre data comunicării avizului până la începerea efectivă a operațiunii și citiți cu atenție titlul VII al Codului de procedură fiscală („CPF“). Veţi găsi o mulţime de informaţii utile legate de procedură, care vă pot fi de folos în perioada următoare.

Solicitaţi asistenţa de specialitate în mod chibzuit
CPF vă dă posibilitatea de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică pe toată durata inspecţiei. Râmâne însă la alegerea dumneavoastră dacă şi cum faceţi apel la consultanţi sau la avocaţi. Pot exista situaţii în care prezenţa unui expert irită echipa de inspecţie sau o face să îşi pună mai multe întrebări decât este cazul. Pentru a evita astfel de situaţii, mulţi contribuabili preferă să nu pună faţă în faţă inspectorii cu avocatul / consultantul, preferând să discute cu acesta „în spatele uşilor închise“ şi să comunice doar ei cu echipa de inspecţie.
Există însă cazuri în care comportamentul echipei de control trece dincolo de „spaţiul personal“ trasat iniţial. În acest caz, introducerea unui specialist în discuţii poate readuce echilibrul mult dorit.
 
Alegeţi cu grijă echipa care va constitui interfaţa cu inspectorii fiscali
Încercaţi să implicaţi în proces un număr cât mai mic de oameni. Cu cât sunt mai puţini oamenii care discută cu inspectorii, cu atât este mai mic riscul scurgerii de informaţii nesolicitate, care pot deveni planuri de investigaţii suplimentare pentru aceştia. Totodată, nu implicaţi în relaţia directă cu inspectorii angajaţi fără experienţă, foarte emotivi sau care pot fi uşor intimidaţi. Cum se spune în tenis, aceştia pot face erori neforţate, deci e mai bine să îi folosiţi doar pentru „operaţiuni în spatele frontului“.
În ceea ce priveşte elementele de natură tehnică, de reţinut ar fi următoarele:
Orice inspector fiscal are obligaţia să completeze în Registrul unic de control (pe care orice contribuabil trebuie să îl deţină) informaţiile solicitate  de acest document. Este primul lucru pe care trebuie să îl cereţi inspectorilor atunci când încep operaţiunea.
 
– Durata unei inspecţii fiscale nu poate depăşi 6 luni la marii contribuabili şi 3 luni la celelalte categorii.  Nu ezitaţi să le reamintiţi inspectorilor acest lucru, pentru a evita ca aceştia să intre în mai multe detalii decât este cazul.

– Legea vă conferă dreptul de a fi informat. Cereţi inspectorilor să vă aducă la cunoştinţă periodic modul în care decurge procesul, să vă sesizeze eventualele probleme identificate pentru a putea lua măsuri de corecţie încă din timpul controlului.
 
La final, dar nu în cele din urmă, vreau să vă reamintesc faptul că un control fiscal nu se termină întotdeauna în momentul semnării raportului de inspecţie fiscală sau la primirea deciziei de impune­re. Pentru aspectele discutabile la care inspectorii nu au vrut să ia în considerare punctul dumneavoastră de vedere, puteţi face contestaţie şi merge mai departe cu cazul în instanţă. De asemenea, dacă se ajunge la executarea silită, nu uitaţi că un avocat bun vă poate ajuta cu suspendarea executării, nefiind aşadar întotdeauna obligatoriu să plătiţi sumele imputate de inspectori.

Gabriel Sincu, director executiv Ernst & Young


Te-ar putea interesa și: