Dacă mai sperați că vom ieși din coada clasamentului detinațiilor căutate de turiști, istorisirea de mai jos vă va arăta clar unde este, de fapt, deficitar turismul românesc. Potrivit INS, în 2009, numărul de turiști străini sosiți în România a atins 1,275 milioane. În același timp, un raport al Organizaţiei Mondiale a Turismului arată că în Bulgaria au sosit 5,739 milioane de turişti străini, Ungaria a fost vizitată anul trecut de nouă milioane de turişti, Cehia a atras puţin peste şase milioane de turişti iar Croația a avut anul trecut 9,3 milioane de turişti străini.
Într-o ingenuă zi de vineri, un român cu afaceri prin țară încearcă să găsească o cameră la un hotel din frumoasa fostă capitală europeană, Sibiu. Căutând prin zeci de pagini de internet cu fel de fel de recomandări ia decizia de a suna direct la recepția unui hotel de la marginea Sibiului afiliat unui mare brand internațional. Fiind sfârșit de noiembrie și, prin urmare, extrasezon, și mizând pe faptul că, atinse de criză, puține hoteluri au camerele pline, omul nostru nici nu își face probleme că nu va găsi un loc liber. Mai că îi vine să se prezinte în ziua dorită direct la recepție ca să scape de telefoane și prezentări, etc. Doar că, fiind conștiincios din fire, decide să sune.
După un scurt dialog cu recepționera, foarte politicoasă și amabilă, este pasat la biroul de rezervări. De la celălalt capăt al firului se aude un declic și apoi o voce suavă care pare mai puțin dispusă la conversație decât recepționera.
–    Doriți o cameră? Îmi pare foarte rău dar nu avem.
–    Cum? E posibil domnișoară? Aveți hotelul plin în noiembrie? E totuși un hotel destul de scump și nu mă așteptam…
–    Asta este. Chiar e plin. Dar, mai avem câteva apartamente. Câți sunteți?
–    Doar eu. Nu îmi trebuie apartament și nici nu cred că am vreun motiv să dau aproape 200 de euro pe noapte când pot foarte bine să mă cazez în altă parte.
–    E tot ce vă pot oferi. E drept că apartamentul e mai scump decât camerele cu vreo o sută de euro, dar știți că banii sunt justificați de serviciile oferite.
–    Da, am mai stat la dvs. și știu, dar nu pot să dau atâția bani pentru o noapte. Și în extrasezon. Parcă m-aș caza în buricul Vienei sau al Parisului. OK. Asta e. Trebuia să caut mai din timp. Credeam că o săptămână înainte e suficient. Dar nu e posibil să se modifice ceva zilele următoare? Să revin cu un telefon?
–    Mi-e greu să cred.
–    Bine. Totuși, vă rog, nu îmi puteți recomanda o unitate de cazare în apropiere? Trebuie să mă întâlnesc cu cineva la dvs. în hotel, să cinăm, și nu vreau să merg apoi cu mașina că poate beau și eu un pahar la masă.
–    Păi… sunt o grămadă de pensiuni în Sibiu. Mult mai ieftine decât la noi. La doar câteva minute e X. Mai este și Z.
–    Dar or avea parcarea păzită și facilități de comunicare? Știți, am un stres să las mașina noaptea în stradă și îmi trebuie internet și telefon internațional.
–    Au și parcare și pază. De restul nu știu.
–    Bine. Mulțumesc frumos și scuze pentru deranj.
Convorbirea se încheie și turistul de business rămâne pe gânduri. Ce să facă? Să meargă la una dintre pensiunile recomandate și, după cina de la hotelul de cinci stele, să meargă pe jos sau să încerce la un alt hotel din centrul Sibiului și să folosească taxiul pentru deplasare? Nu. E mai bună pensiunea. Chiar dacă nu oferă servicii similare marilor hoteluri, măcar e mai ieftină. Doar vreo 25 de euro pe noapte.
Un singur telefon este suficient. Rezervarea este făcută, i se confirmă și posibilitatea parcării în curtea imobilului și i se pun la dispoziție toate cele necesare comunicării, adică internet și telefon cu linie internațională. Perfect… până a doua zi.
Sâmbătă, navigând pe internet și căutând să afle vremea în Sibiu în perioada dorită, omului cu pricina îi vine ideea să încerce să rezerve camera de la hotelul de lux unde încercase prima dată prin site-ul lanțului internațional din care face parte. Așa.. de amorul artei.
Două-trei click-uri, un formular completat sumar și.. surpriză. La hotelul de la marginea Sibiului sunt libere camere de toate felurile: cu pat matrimonial sau două paturi, cu balcon sau fără, etc. Hai mai departe cu formulăraia. După câteva minute totul este perfectat și, prin e-mail soseste confirmarea rezervării. Cu serie, număr și toate cele necesare. Doar că, înțelegând că a fost luat de fraier și împins de la o cameră de 70 și ceva de euro la un apartament de aproape 200, turistul se răzbună subit apăsând pe link-ul de anulare a rezervării. Este gata să sune din nou la hotel și să ceară să vorbească unui șef căruia să îi explice cum i-au fost refuzați banii și a fost, incredibil, împins și în brațele concurenței de un angajat al faimosului stabiliment. Sau să trimită un mail la rețeaua din care face parte hotelul să le explice cum se face turism cu brand străin în România. Mai bine nu. E om cu ceva știință în afaceri și e convins că, având un astfel de birou de rezervări, hotelul cu pricina va ieși, ușor-ușor, din lista scurtă a puținilor turiști care vor să stea la Sibiu într-un hotel serios. Și așa, patronul cu astfel de angajați ori îi schimbă, ori se lasă de turism.
Îi vin apoi în minte toate surprizele avute pe la hotelurile de pe litoral unde unitatea de trei stele are gresie pe jos și nu poți umbla decât în papuci, unde așternuturile se schimbă doar după ce faci check-out și unde camerista dă cu aspiratorul și pune hârtie igienică doar după ce o aștepți să vină la program, pierzând câteva ore de plajă, și îi strecori 10 lei în buzunar. Și neplăcerile de la hotelurile de pe Valea Prahovei, unde fluieră vântul pe sub geamuri, paharele puse pe masă sunt pline de „amprente”, iar șamponul lipsește cu desăvârșire de la baie.
Halal turism. Și ministrul Udrea, se chinuie să pună frunze pe la târgurile internaționale, plătește mii de euro din bani publici ca să promoveze turismul românesc care, vezi, Doamne, se stinge din lipsă de infrastructură de transport și reclamă. Nu știu domnule străinii că noi oferim servicii de top la același preț ca la Viena dar dăm bonus peisajul. Nici românii nu pleacă în concedii pe la vecinii bulgari decât din snobism și lipsă de cunoaștere a aiuritoarelor pachete turistice de pe la noi. Păcat de frunză, de bani și de dezbateri care ocupă spațiul de emisie pe la televiziuni. Turismul românesc nu vrea să iasă din criză și nici să evolueze. Puținii care își văd de afaceri și încearcă să mulțumească clienții în speranța că vor reveni primesc o corecție drastică de la astfel de „vedete” ale turismului autohton. Primele din agendele oamenilor de afaceri care vizitează România.

Te-ar putea interesa și: