Cum se măsoară productivitatea în învâţâmânt

Un cititor mi-a spus la sfârșitul unui articol – la rubrica destinată comentariilor – că atunci când ai salariile cele mai mici din UE nu poți vorbi de productivitate, fiindcă oamenii sunt plătiți sub aceasta.

Fără a mai vorbi de serviciile publice, la nivelul cărora – zice el – nu poți măsura productivitatea unui profesor, la fel ca aceea a unui distribuitor de cola. Autorul comentariilor induce ideea că productivitatea unei entități educaționale nu ar fi comensurabilă. Și, în fine, e treaba unei unități de învățământ dacă vrea sau nu să fie performantă, dar în funcție de asta ar trebui să primească alocările de la buget. Milton Friedman a fost primul care a vorbit de ideea unor vouchere educaționale. Prin intermediul lor părinții decid ca resursele lor, plătite prin impozite, să se îndrepte către o școală sau alta, în funcție de performanță.

Ceea ce va determina și alte entități să se pună la punct, ca să facă față presiunii concurențiale și pentru ca profesorii să nu rămână șomeri. Iată că s-ar putea discuta de competitivitate și în învățământ și aceasta ar fi și mai aprigă dacă s-ar concura real programele școlare. Dar tocmai pentru că acum școlile de stat nu funcționează pe criterii de eficiență au apărut cele private. Productivitatea este cea care le-a permis să-ți facă loc pe piață. Ele nu-s școli de fițe, ci unele ce dau șanse mai mari în viață tinerilor.

Dacă se insistă până la însușire însă că nu poţi măsura productivitatea, asta arată că se dorește să se ia decizii eminamente politice. Iar părinții tind să-și îndrepte copiii către școlile private, deoarece acestea sunt lipsite de balast. Ei aleg performanța, competitivitatea, eficiența, ce nu apar la stat, unde alocarea resurselor nu se face în funcție de competențe.

Şi dacă tot nu credeți în cele spuse până acum, e bine să știți că elevii de 15 ani din România au printre cele mai slabe performante la matematică și științe, comparativ cu tinerii de aceeași vârstă din UE, conform rezultatelor din 2015 la testele Programului Internațional de Evaluare a Elevilor (PISA), realizat de OECD. Profesorul Eric A. Hanushek de la Stanford, care lucrează cu OECD, spune că "la 15 ani după ce România va egala performanțele sistemului de educație din Slovacia la testele PISA – aflată cu trei poziții înaintea României – salariile angajaților români vor crește în fiecare an cu 15%", adăugând că țara noastră trebuie să lucreze la calitatea actului didactic dacă vrea rezultate.

"Calitatea nu poate fi reglementată și încurajată, în mod obiectiv, altfel decât pe baza performanțelor elevilor și a evaluărilor profesorilor", apreciază Hanushek, care indică și trei căi de creștere a calității profesorilor: evaluarea lor, eliminarea celor care fac mai mult rău pentru că sunt în interiorul sistemului de educație, decât în afara lui și recompensarea performanțelor profesorilor.

IONUȚ BĂLAN, analist economic