Masa rotundă „Performanța în sănătate. Cum eficientizăm sistemul sanitar din România”, organizată recent de revista Capital, a reunit o serie de factori decizionali și specialiști care au analizat și dezbătut provocările cu care se confruntă în prezent acest domeniu. Conf. Prof. Dr. Radu Țincu, șef Secție Clinică ATI II la Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca), a adus în prim-plan câteva probleme critice de actualitate, dar și o serie de soluții pentru acestea.

Astfel, o primă temă abordată, a fost cea a subfinanțării sistemului de sănătate.

„Atunci când vorbim de finanțare, cred că nu trebuie să fii profesor la ASE ca să îți dai seama că patru milioane de contribuabili la asigurările de sănătate nu pot întreține 18 milioane de beneficiari. Sau îi pot întreține, dar acceptând un nivel de mediocritate în sistemul de sănătate publică. Pe care îl vedem în fiecare zi. Deci trebuie crescut cumva gradul de cotizare. Și nu mă refer aici la procent, ci la numărul absolut al celor care contribuie”, a declarat profesorul Radu Țincu.

În acest context, el a evidențiat că, există o „oarecare diferență legislativă și poate inechitate” în ceea ce privește finanțarea.

„Pentru că sistemul medical privat beneficiază și de decontările CNAS și de plata directă a pacientului. Și atunci este evident că performanța și investițiile în sistemul privat sunt mai mari. Pentru că la sistemul de sănătate public nu pot să internez pacienți pe care să îi pun să plătească în totalitate serviciul medical. Așa cum se întâmplă în sistemul privat. Cred că aici ar trebui, oarecum, găsită o soluție”, a explicat specialistul.

Criteriile de performanță, esențiale

În opinia sa, dincolo de finanțare, o componentă esențială este reprezentată de introducerea criteriilor de performanță în sistemul de sănătate.

„Criterii care să nu vizeze doar managerii de spitale, ele există. Ci să vizeze fiecare cadru medical”, a subliniat dr. Radu Țincu.

Specialistul a dat exemplul unor medici chirurgi care au două intervenții pe lună. Situație în care, raportat la decontarea celor două operații lunare, nu-și asigură nici măcar salariul personal.

„Și atunci ne punem întrebarea dacă avem nevoie de un chirurg care operează doi pacienți pe lună sau putem să transferăm pacienții la un coleg al lui. Și, în felul acesta, reducem o normă. (…) Pot fi introduse criterii de performanță. De exemplu, putem avea un număr minim și unul maxim de intervenții chirurgicale pe lună”, a explicat el.

Dr. Țincu a precizat că, în prezent, managerul spitalului nu poate face acest lucru, pentru că nu există legislația aferentă.

„Atât timp cât nu există un cuantum definit prin legislație pentru anumite intervenții, lucrurile sunt mai greu de pus în practică la nivel unitar”, a specificat medicul.

Spitalele dispecerat

Un alt subiect abordat a fost cel al inechității existente între serviciile de sănătate oferite de diferite spitale la nivel național.

„Îmi pare rău să o spun, dar sunt spitale care funcționează ca dispecerate. Sunt spitale în care, în momentul în care pacientul a ajuns în camera de gardă, în primele 5 minute este sunat un spital de rang superior. Și care trebuie să primească acel pacient, în contextul în care acest spital are linii de gardă plătite și are infrastructura necesară.

Cred că aici ar trebui să vedem rata transferurilor între spitale, să analizăm rata complicațiilor unor operații. Noi le avem pe toate – știm, de exemplu, cât este rata unei complicații chirurgicale. Dacă într-un spital rata este dublă, înseamnă că are o problemă de performanță”, a argumentat profesorul Radu Țincu.

În opinia sa există mai multe măsuri care pot aduce echilibrul între finanțarea și performanța unui spital. Pentru că, susține el: „nu poți să finanțezi cu aceeași lejeritate un spital care nu asigură performanță”.

Specialistul a abordat și măsura reducerii numărului de paturi de spital, care este din nou de actualitate. Un argument adus în favoarea măsurii a fost rata de utilizare a acestora.

„La nivel național, rata variază între 60 și 80%. Ceea ce ne arată că avem un exces de 20% paturi care nu sunt utilizate. Și sunt finanțate. Iar această finanțare duce la risipa banilor. Este o decizie dificilă să reduci numărul de paturi. Pentru că aceasta înseamnă că anumite spitale vor avea un număr mai mic. Și, din punct de vedere politic și local, este destul de greu de acceptat”, a punctat dr. Țincu.

De ce pleacă medicii din România

Șeful Secției Clinică ATI II la Spitalul Floreasca a atins în cadrul intervențiilor sale și tema migrării medicilor.

„Există o centralizare a serviciilor medicale în centrele universitare. (…) Dar să știți că foarte mulți dintre colegii mei care refuză să meargă să ofere servicii medicale în spitalele mici, județene sau municipale, fac acest lucru din foarte multe motive. Și unele dintre ele nu sunt apanajul Ministerului Sănătății. Nu vor să meargă acolo pentru că nu au infrastructură rutieră și nu au o viață socială.

Nu au instituții de învățământ. Nu au nimic atractiv pentru care să lucreze acolo. Iar pe de altă parte, din perspectivă medicală, nu vor să se expună la malpraxis. Sunt spitale unde funcționezi cu o parte din serviciile medicale de care ai nevoie. Sunt medici care fac 10-12 gărzi pe lună și nu vor să ajungă la un grad de epuizare”, a detaliat dr. Radu Țincu.

El a dat drept contra-exemplu, cazul colegilor săi care au ales să lucreze în orășele mici din Franța. Pentru că autoritățile locale de acolo au știut cum să le ofere condiții atractive.

„Și aici nu vorbim doar de salariul de la spital. Vorbim de decontarea biletelor de avion de două ori către România. De plata parțială a chiriei. De diferite activități care au fost înlesnite și plătite de autoritățile locale ca să îi aducă pe medicii de la Floreasca într-un spital mic din Franța”, a explicat specialistul.

Prevenția, ca măsură obligatorie

Un alt subiect abordat pe larg a fost cel necesității impunerii programelor de prevenție și screening. O măsură care ar face bine atât asiguraților, cât și sistemului de sănătate, prin reducerea cheltuielilor cu tratamentul. Dar și prin creșterea finanțării spitalelor din anumite zone ale țării.

„Pe mine mă supără foarte mult că oamenii au asigurări de sănătate, dar nu vor să beneficieze de ele. Decât atunci când este prea târziu sau au complicații foarte mari. Haideți să dezvoltăm niște programe preventive. Care să le dea posibilitatea să folosească asigurarea de sănătate înainte de a se îmbolnăvi. De exemplu, vizita medicală anuală obligatorie la medicul de familie. Care să presupună un număr minimal de investigații: ecografie, electrocardiogramă, profil lipidic. (…)

Toate aceste lucruri ar putea veni printr-o obligativitate. Dar oamenii nu ar trebui să o privească ca pe o pedeapsă a sistemului de sănătate. Ci, dimpotrivă, ca pe o mână întinsă care vine să le asigure prevenția”, a argumentat dr. Radu Țincu.

Potrivit acestuia, soluția ar consta într-o creștere a nivelului de responsabilizare a asiguratului. Pentru că, în acest moment, consideră el, numeroși români nu beneficiază cu adevărat de asigurările de sănătate. Măsura propusă ar consta în includerea obligativității accesării programelor de screening în pachetul asiguratului.

„Printr-un program național prin care oamenii să fie obligați, în baza asigurării de sănătate, să beneficieze de toate programele de screening și prevenție. Pentru că degeaba ele există în legislație. Din păcate, gradul de educație medicală este deficitar. Și atunci oamenii nu conștientizează necesitatea de a merge la specialist pentru examenul Papanicolau sau de screening prin mamografie”, a mai spus dr. Radu Țincu.