Cum s-a resimțit cutremurul din ’77 pe Primăverii: „Când am ciocnit, a început să se zguduie casa!”
Vineri seară, cartierul Primăverii. Gașca lui Nicu Ceaușescu se aduna pentru încă o petrecere acasă la Jean Maurer, sărbătoritul zilei.
Cine și-ar fi putut închipui că va urma cel mai tragic minut din timpul vieții lor. Fiul fostului premier comunist a dezvăluit la podcastul Istoria Secretă, cum a trăit alături de Nicu Ceaușescu și Serghei Mizil, cumplitul seism.
„Cutremurul a avut loc pe 4 martie 1977. Eu sunt născut pe 4 martie 1950. Deci îmi sărbătoream aniversarea.
Eram cu toată gașca de prieteni: cu Vlad Popa, cu Adrian Popa, cu Serghei Mizil, era și Nicu. Aveam un apartament, tot așa, în zona Primăverii. Eram o gașcă mare. (…) În momentul în care am ciocnit, a început să se zguduie casa. Atunci începuse, efectiv când am ciocnit.
Deci nu e o glumă. Efectiv așa s-a întâmplat! Am zis să mâncăm că fazanii sunt calzi, să ciocnim un pahar, iar când am ciocnit paharul de vin, ne-a sărit vinul din pahare, casa s-a zguduit, pereții au făcut X-uri, o cărămidă era să cadă în capul unuia dintre copii.
Vlad Popa a strigat: «Suntem pierduți!». În momentul ăla am luat-o toți după el. Pe drum mi-am adus aminte că mi-am uitat copiii. Și m-am întors înapoi, dar ceilalți oaspeți erau buluc pe scări”, a rememorat momentele de panică fiul fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer.
„Ceaușescu a venit în țară și a luat, cu trebuie să facă orice comandant, conducător, a luat conducerea întregii operațiuni, s-au deblocat arterele, s-a curățat molozul, s-a făcut contabilizarea morților, oamenii au primit ajutoare.
Și a făcut ceea ce trebuia să facă, zic eu, în mod corect, nimeni să nu poată spune că Ceaușescu a făcut un mare rahat cu cutremurul ăsta. A făcut exact ce a trebuit să facă”, este convins Jean Maurer, fiul premierului Ion Gheorghe Maurer.
După mai bine de zece ani petrecuţi în domeniul monitorizării mass-media, am făcut un pas mic în direcţia potrivită şi m-am alăturat echipei Capital. Un pariu câştigător, zic eu. Mi-au plăcut dintotdeauna cuvintele şi puterea pe care acestea le pot avea în glasul sau peniţa potrivită şi nu pot decât să mă bucur acum de un banal, dar rar întâlnit “Îmi place munca mea!” Când nu mă găsiţi scriind în spatele unei tastaturi, mă veţi întâlni, deseori, tot la un calculator. Sau, în momentele perfecte, la volan, sus pe un munte şi bineînţeles, ca un taur care se respectă, în bucătărie!
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





