Cutremurul din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane. Dintre imobilele prăbușite în București amintim: blocul ''Casata'', blocul ''Continental'', blocul ''Nestor'', blocul ''Dunărea'', blocul aflat lângă hotelul ''Lido'', blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

 

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ''Primele mărturii despre proporțiile dezastrului'', ''Scânteia'' relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese. Tot în ediția din 6 martie 1977, ''Scânteia'' informa despre ''caracteristicile cutremurului din 4 martie'': ''Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(…)''

Te-ar putea interesa și: