Conceptul de “nouă normalitate” îi aparţine economistului Mohamed El-Erian, cel care l-a lansat în timpul crizei imobiliare din 2008. El-Erian conduce mega-fondul de investiţii Pimco, unul dintre cele mai mari din lume, fond care administrează active de peste 1.100 de miliarde de dolari. În esenţă, teoria sa explică noua realitate după câteva coordonate. Mai întâi, chiar în perioadele clasice post-criză, nu trebuie să ne mai aşteptăm la creşteri economice majore.
O rată de creştere economică de 3% – considerată până acum limita de jos a optimismului – va fi o performanţă, marile economii dezvoltate trebuind să se obişnuiască cu creşteri de maxim 2%. De asemenea, şomajul va fi întotdeauna ridicat în “noua normalitate”, cu rate medii de 9-10%. Indicatorii Noii Normalităţi sunt practic aceiaşi indicatori ce semnalizau “înainte” criza.
O altă caracteristică este influenţa enormă pe care o va avea statul în economie, influenţă care va prima în faţa cerinţelor de piaţă. Cu statut de regulator sau finanţator, statul devine jucătorul principal în economia globală. Statul are instrumentul emiterii de obligaţiuni (considerate în continuare o investiţie eficientă în ciuda problemelor curente) şi pe cel al monedei. El-Rian mai crede că marii investitori trebuie să se obişnuiască cu profiturile mici şi cu riscurile mari.
Noua lume este ameninţată de crize care izbucnesc spontan în diverse domenii – acum avem criza datoriilor suverane, pot urma o criză bancară sau o nouă criză a companiilor online – şi va fi dominată de marile economii emergente.
Ca teză subsidiară, cash-ul este Regele Noii Normalităţi. “Nu subestimaţi valoarea cash-ului; într-o lume volatilă atât activele bune cât şi cele proaste sunt afectate”, spunea El-Erian într-un interviu recent. Pimco are o rezervă permanentă de cash de 10%. Alţi mari investitori au şi mai multă lichiditate. Fondul Quantum al lui George Soros are în mod curent o lichiditate de 75%.
Trendul este vizibil şi la marile companii americane care, potrivit unor analize apărute în presă, stau pe un munte de cash. Companiile din toată lumea acumulează cash, punând presiune pe bănci şi aşa aflate în corzi datorită expunerilor pe obligaţiuni.
Iar asta este doar o parte a răspunsului la întrebarea, esenţială în această fază a Noii Normalităţi, unde au dispărut banii din pieţe? Cei mai mari deţinători de cash din lume sunt fondurile naţionale strategice. China are o rezervă de valută în cash de ordinul trilioanelor de dolari. Rusia are un fond de rezervă de peste 500 miliarde de dolari, iar Brazilia, India sau Qatarul stau şi ele pe alte sute de miliarde.
Acumulările masive de cash au cumva legătură şi cu ce se întâmplă pe pieţele de capital. Pesimismul investitorilor este determinat şi de faptul că o bună parte din activele listate pe marile burse ale lumii sunt încă supraevaluate (chiar dacă au scăzut enorm în ultimii doi-trei ani). Noua Normalitate nu va mai da bonusuri pentru specula financiară, iar profiturile se vor extrage, cu răbdare, din creşterea productivităţii şi din performanţa economică autentică a companiilor.
Cum vor fi afectaţi oamenii obişnuiţi de Noua Normalitate? Nimeni nu poate da un răspuns în acest moment dar premisele nu sunt strălucite. Fondurile de pensii nu par extrem de solide, salariile nu dau semne să crească în economia globală, accesul la cash se reduce, iar valoarea proprietăţilor imobiliare nu pare să revină pe plus prea curând.