În timp ce unii sunt capabili să se mute cu membri ai familiei, un număr tot mai mare nu are o astfel de opţiune. Rudele lor nu se află într-o situaţie mai bună decât ei, iar Spania nu are, practic, niciun sistem de adăposturi de urgenţă pentru familii.

Pentru unii, presiunea a fost prea mare pentru a o suporta. În ultimele săptămâni, un bărbat de 53 de ani din Granada s-a spânzurat cu doar câteva ore înainte de a fi evacuat, iar o femeie de 53 de ani din Bilbao s-a aruncat de la etaj, murind, în timp ce oficiali judecătoreşti au ajuns la apartamentul ei pentru a o evacua.

În acelaşi timp, însă, ţara este plină cu case goale de orice fel, probabil de ordinul a două milioane, după unele estimări. Experţii spun că tot mai multe persoane evacuate – care se confruntă cu datorii de plătit pe tot parcursul vieţii şi un sistem de liste negre care face aproape imposibil pentru ei să închirieze – se instalează ilegal din ce în ce mai mult în proprietăţi vacante sau se mută înapoi în casele vechi după ce au fost confiscate.

Este o existenţă temporară şi de multe ori marcată de anxietate, dar mulţi nu văd nicio alternativă. Nimeni nu monitorizează numărul de ”squatters” (intruşi care ocupă ilegal un spaţiu), dar Rafael Martín Sanz, preşedintele unei companii de gestionare imobiliară, spune că fenomenul ”squatting-ului” a devenit atât de comun încât unele companii imobiliare sunt reticente în a pune afişe pe exteriorul clădirilor, care anunţă că un apartament este disponibil.

”Circulă gluma că jumătate din persoanele care fac turul apartamentelor disponibile în prezent pe piaţă îşi aleg apartamentul pe care doresc să-l ocupe ilegal’, a spus el.

Cele mai multe dintre evacuări au loc pe tăcute, familiile stânjenite depunând cheile la bănci. Dar în unele cartiere muncitoreşti au loc ciocniri cu poliţia şi oficiali ai băncilor săptămânal, în contextul în care avocaţi specializaţi în locuinţe şi voluntari încearcă să se opună evacuărilor.

În cartierul Carabanchel din Madrid, o mulţime care a protestat a strigat recent ‘Să vă fie ruşine!’ unui grup de oficiali bancari şi judecătoreşti care au venit să-l evacueze pe Edward Hernandez şi familia acestuia. Avocatul lui Hernández, Rafael Mayoral, a apreciat că va putea negocia o amânare. Mulţimea de susţinători, a spus el, era mai numeroasă decât ofiţerii de poliţie.

Hernández, 38 de ani, care a lucrat în construcţii, a cumpărat apartamentul pentru suma de 320.000 dolari în 2006, dar şi-a pierdut slujba trei ani mai târziu. El a crezut că a negociat cu banca sa să plătească mai puţin o perioadă. Dar într-o zi a primit o scrisoare în care era anunţat că apartamentul său a fost scos la licitaţie. Hernández şi soţia au reperat un apartament gol pe care intenţionau să-l ocupe. Dacă nu vor reuşi, cuplul va trebui să se despartă. Soţia lui se va întoarce să locuiască împreună cu mama ei, care îşi plăteşte propriile rate ipotecare şi găzduieşte deja alt fiu adult. Hernández va locui împreună cu fratele sau, care locuieşte împreună cu familia sa într-un apartament.

Oficialii bancari şi judecătoreşti au fost de acord în cele din urmă să amâne evacuarea lui Hernández timp de şase săptămâni. El are încă o datorie de peste 330.000 dolari, mai mult decât a plătit pentru apartament. În Spania, titularii ipotecari sunt obligaţi să plătească suma totală a creditelor lor ipotecare, dobânzile la penalizare, în timp ce se adaugă zeci de mii de dolari cheltuieli de judecată la procesul de ‘foreclosure” (procedura legală prin care un creditor obţine posesia imobilului folosit drept garanţie de către girant în urma neplăţii la termen a creditului ipotecar, n.red).

În încercarea de a opri fluxul de persoane fără adăpost, guvernul spaniol le-a cerut băncilor să adere la un cod de conduită care îi protejează, într-o anumită măsură, pe spaniolii cei mai săraci, iar multe dintre bănci au semnat. Dar avocaţii spun că acest cod oferă ajutor unui număr redus de proprietari – familiile care nu au adulţi în câmpul muncii şi care au plătit mai puţin de 260.000 dolari pentru casele lor – fapt care este puţin probabil să aibă un efect prea mare.

Elena Cortez, consilier pentru lucrări publice şi locuinţe pentru Andaluzia, regiunea care include Sevilla, a declarat că în anii de boom guvernul a construit rar locuinţe pentru cei cu venituri mici. În plus, Spania nu a avut niciodată multe proprietăţi pentru închiriere. Acum, în contextul în care familiile sunt evacuate ele nu au spre ce să se orienteze. Într-o declaraţie scrisă, Asociaţia bancară din Spania, AEB, a declarat că băncile caută să evite evacuările ori de câte ori o pot face, prin negociere.
Sursa: Agerpres