Crimeea creează un precedent în Europa. Catalunia ar putea cere să se rupă de Spania

Odată cu votarea separării Crimeii de Ucraina se consolidează o tendinţă de apelare la referendum pentru a schimba rapid soarta unei ţări.

Valul vine din Catalunia şi din Scoţia, care cu câteva luni în urmă au anunţat desfăşurarea de consultări care le-ar desprinde de Spania şi de Regatul Unit. Ca preambul la aceste referendumuri, Crimeea şi-a organizat referendumul, în cadrul unei manevre puse la cale împreună cu Kremlinul.

"Naţionaliştii cred că naţiunea nu este deplină fără un stat propriu. Este vorba despre un element-cheie în cadrul acestor mişcări. Orice autonomie ar avea, întotdeauna li se va părea insuficientă. Dar există o conjunctură, situaţii precum criza economică, care creează furtuna perfectă" – afirmă istoricul catalan Joaquim Coll.

În timp ce unii copii rebeli doresc independenţa absolută, alţii decid să schimbe ţara. A fost cazul Crimeei, cu o populaţie majoritar rusească, care a avurt propria sa furtună perfectă şi a votat pentru trecerea de partea Moscovei.
Fără a avea drama Crimeii sunt scoţienii, care pe 18 septembrie votează dacă rămân în Regatul Unit. Adepţii separării vor trebui să-şi intensifice eforturile dacă doresc să câştige la urne: sondajele indică faptul că doar 35% dintre scoţieni susţin ruptura.

Scoţia aspiră la cea mai bună dintre două lumi: să păstreze lira, să rămână în Uniunea Europeană şi mai ales să păstreze o mare parte a profitului din gazele naturale şi din petrolul din Marea Nordului. În afară de aceasta, ea promite fidelitate faţă de regina Elisabeta. Independenţa, mai puţine impozite şi venituri mai mari par să fie definiţia perfectă a ceea ce doresc scoţienii.

Ameninţare la adresa Constituţiei

Catalanii visează la ceva de acest gen. Dar şansele de a câştiga referendumul programat pe 9 noiembrie nu sunt mari. Şi chiar dacă dorinţa de separare va fi puternică la urne, Constituţia interzice acţiunile separatiste – o teză întărită de guvernul spaniol şi susţinută de principalele forţe politice şi de UE.

"În nici o ţară nu există drept absolut de vot. Se poate decide prin referendum că putem să încălcăm Constituţia? Nu. Orice drept de vot are o limită. Integritatea teritorială nu este o ciudăţenie în Spania", a declarat în urmă cu câteva zile ministrul de externe spaniol, José Manuel García Margallo.

Pusă sub semnul întrebării în întreaga lume, poate că secesiunea Crimeei nu este cea mai bună carte de vizită pentru campania catalană. Cei care mizează serios pe independenţă, cum ar fi preşedintele regional al Cataloniei, Artur Mas, evidenţiază diferenţele: "Catalunia nu are nici o legătură cu Crimeea şi, din păcate, statul spaniol nu are nici o legătură cu Regatul Unit", a declarat Mas, făcând aluzie la cazul Scoţiei, unde referendumul este considerat legal.

În Italia, locuitorii Veneţiei votează săptămâna aceasta asupra unei eventuale independenţe de restul ţării pentru a forma un stat propriu. Consultarea, organizată de partide separatiste locale, va fi făcută pe internet şi nu este obligatorie în mod legal, însă obiectivul este acela de a obţine sprijin pentru un proiect de lege care ar convoca un referendum.

Independenţa Veneţiei

Noua Republică Veneto s-ar inspira din fosta Republică Veneţia – o bogată putere economică, culturală şi comercială care a existat din secolul VII până la cucerirea sa de către Napoleon, în 1797. Partidul Indipendenza Veneta, care susţine acest proiect de lege, afirmă că mişcarea separatistă a fost stimulată de aparenta incapacitate a guvernului de a pune capăt corupţiei şi recesiunii economice crescânde. În acest context de teritorii care trec dintr-o mână în alta doar printr-o semnătură, pare ciudat ca referendumul propus de primul-ministru din Noua Zeelandă, John Key, să aibă drept ţintă doar modificarea drapelului. Simbolul care îi reprezintă de peste 100 de ani, cu Crucea Sudului şi drapelul britanic în colţul superior din stânga, "reflectă o epocă anterioară", argumentează Key. Prin consultare, populaţia va putea decide păstrarea drapelului sau prezentarea propriilor lor schiţe. Şi cu o altă deosebire faţă de consultrile din acest moment: alegătorii sunt toţi din aceeaşi ţară. Sunt departe de Crimeea, de Scoţia sau de Catalunia, unde flutură atâtea drapele, încât nimeni nu ştie astăzi cui datorează loialitate.