De anul viitor, fiecare client îşi va contracta creditul mai scump sau mai ieftin, în funcţie de clasa de risc în care se încadrează. Unii vor avea acces doar la anumite împrumuturi bancare.

Introducerea prevederilor acordului Basel II, de la 1 ianuarie 2008, în sistemul bancar românesc, va impune un mai bun sistem al controlului intern şi o mai bună gestiune a riscului. Practic, funcţiile de vânzare a creditelor vor fi separate de cele privind deciziile de aprobare a acestora. Un prim pas va fi centralizarea tuturor cererilor şi dosarelor de credit şi aprobarea lor în centrala băncii, lucru care a început deja să se întâmple la mai multe instituţii.

Toate acestea vor modifica puternic piaţa bancară de retail de anul viitor. Clienţii vor accesa produsele bancare în mod diferit, cu dobânzi şi condiţii diferite. Vor fi împărţiţi, de altfel, în trei sau cinci clase de risc, în funcţie de decizia fiecărei bănci, precum şi în funcţie de produsul bancar. În mod normal, clienţii care se vor poziţiona în clasele patru şi cinci de risc nu vor putea accesa niciun fel de credit, sau cel mult un card de credit sau alte tipuri de servicii bancare generatoare de comisioane şi nepurtătoare de risc: internet banking, servicii de cont curent, de brokeraj de asigurări sau bancassurance. Clienţii din clasa trei, care reprezintă cam 60% din populaţie, vor fi cei cu risc mediu.

Există mai multe principii conform cărora se face împărţirea clienţilor în clase de risc, dar nu şi o regulă generală. Fiecare bancă îşi va construi într-un fel sau altul produsele, astfel încât să fie încadrate în anumite clase de risc. Care vor fi principalele diferenţe? Clienţii din clasele cu risc minim vor avea acces la mai multe produse bancare, cu costuri mai mici decât cei din clasa de risc mediu. Diferenţa ar putea fi dată de o dobândă la credit cu aproximativ 1,5% mai mare decât cea a aceluiaşi tip de împrumut contractat de o persoană cu grad de risc minim. În plus, băncile vor lansa foarte multe tipuri de produse dedicate, clienţii urmând să le acceseze în funcţie de categoria de risc în care se încadrează. De exemplu, în străinătate, există produse speciale pentru tineri sau pentru pensionari. În România, o împărţire a clienţilor pe clase de risc şi cu produse dedicate în funcţie de acestea se regăseşte într-o formă simplificată la Domenia Credit şi Citifinancial.

IMM-urile, în aceleaşi clase de risc cu populaţia

Modificările pe care le va suferi structura produselor bancare anul viitor se vor datora unei noi filosofii a echilibrului dintre randament şi risc. „Va exista un interes deosebit pentru infuzia de capital pe un produs cu risc controlat, care necesită o investiţie redusă şi implică un randament ridicat, de exemplu creditul ipotecar“, spune unul dintre bancherii din piaţa locală. Dacă facem un calcul net, la creditul ipotecar randamentul băncilor este de aproximativ 25%, în timp ce la cardul de credit, randamentul ajunge la 40%. În aceste condiţii, este de aşteptat ca băncile să aloce, de anul viitor, un capital mai mare pentru dezvoltarea liniilor de credit ipotecar, a cardurilor de credit şi serviciilor bancare generatoare de comisioane, unde controlează mai bine riscurile.

Nu doar persoanele fizice vor fi afectate de prevederile acordului Basel II, ci şi IMM-urile. Până acum, microîntreprinderile beneficiau de acelaşi tratament prefernţial ca şi firmele mari: consiliere gratuită, un angajat bancar dedicat pentru soluţia afacerilor lor. De anul viitor, vor intra într-un proces „automatizat“, care a început deja să fie implementat de unele bănci. Partea bună este că, pentru produsele dedicate IMM, băncile vor folosi instrumente de risc specifice şi retailului, ceea ce le va determina să ofere produse mai competitive.

Câstig din carduri

• 40% – randamentul băncii pe cardurile de credit

• În cazul cardurilor de credit, spreedul utilizat de bănci este de 10%, iar riscul maxim (neperformantele de 5%).

• Pentru un capital de 5.000 de euro alocat de bancă pe această linie de produse, randamentul băncii este de 100%, adică tot de 5.000 de euro. Dacă se scad şi cheltuielile operaţionale, destul de mari în acest caz, de 60%, rezultă un câştig net al băncii de 40%, deloc de neglijat şi mult mai mare decât în cazul altor produse bancare.

Câstig din ipotecare

• 25% – randamentul băncii pe credite ipotecare

• Dacă o bancă alocă un capital de 2.000 de euro pentru un imprumut ipotecar, câştigul obţinut, aplicând un spreed al dobânzilor de 1%, este de 1.000 de euro.

• Din această sumă se scade însă riscul maxim, de 0,2%, ceea ce înseamnă un profit de 980 de euro. Aplicat la cei 2.000 de euro investiţi iniţial, randamentul este de 50%. Din acesta se scad cheltuielile operaţionale de 25%, ceea ce înseamnă că randamentul net al băncii pe creditul ipotecar este de 25%.