În prezent, la modă sunt CFD, mai ales în media financiară, iar pe site-urile de profil se dezbate intens acest subiect. Mulţi investitori deja le tranzacţionează, fără să le cunoască particularităţile.

CFD, contract pentru diferenţă (Contract For Diference), este un instrument derivat care se tranzacţionează nu pe o piaţă a unei burse de valori clasice, ci pe o piaţă OTC (over the counter), organizată şi reglementată de o bancă de investiţii sau societate de brokeraj.

Produsul este un contract încheiat între investitor şi societatea de brokeraj şi are ca obiect diferenţa înregistrată între valoarea de deschidere şi cea de închidere a unei poziţii în piaţă. Contractul oferă investitorului beneficiile unei investiţii în acţiuni, fără ca acesta să deţină acţiunile respective. Cu alte cuvinte, CFD sunt purtătoare de dividend, care trebui plătit de către una dintre părţile contractului. Dacă în perioada deţinerii unui CFD pe un indice sau emitent se acordă dividende, investitorul Long (care „pariază“ pe creşterea cotaţiei din piaţa spot) va primi acele dividende, în timp ce investitorul Short (cel care mizează pe scădere) le va plăti.

Contractele se tranzacţionează în marjă, ceea ce înseamnă că investitorul va depune doar o parte din valoarea totală a produsului. Marja poate fi de aproximativ 10% pentru CFD pe acţiuni sau chiar 5% pentru cele pe indici. La cumpărarea unui CFD (poziţie Long) , investitorii trebuie să ia în calcul şi plata unei dobânzi , de obicei destul de mică (aproximativ rata LiborĂ3%), însă la o tranzacţie de vânzare (Short), investitorul va primi dobânda pentru poziţiile vândute (aproximativ rata Libor-2%).

Practic, CFD este un produs derivat, asemănător cu un contract Futures, însă fără o dată de expirare (cum este scadenţa de la Futures). CFD au fost create de către băncile de investiţii, doar pentru a oferi beneficiile unei pieţe Futures , însă într-o formă mult mai simplificată şi accesibilă. De regulă, brokerul acoperă poziţia proprie deschisă în contractul cu investitorul printr-o poziţie în acelaşi sens, pe piata Futures sau Spot. Spre exemplu, dacă investitorul deschide un contract long, brokerul, ca o contraparte scriptică, va fi automat short în relaţia cu clientul. În acel moment, sistemele brokerului vor deschide o poziţie de aceeaşi mărime, dar long, pe piaţa Futures sau Spot.

Tranzacţionare în marjă

Cotaţiile afişate pe platforma de tranzacţionare nu sunt bazate pe cerere şi ofertă, ci sunt oferite de broker şi reprezintă copia fidelă a indicelui sau a emitentului activ suport. Când bursele sunt închise, cotaţia este copiată după evoluţia activului Futures, la o deviaţie standard. În sistemul de decontare sunt câteva diferenţe faţă de piaţa Futures.

În timp ce marcarea la piaţă pentru Futures se realizează la sfârşitul şedinţei şi un eventual apel în marjă (pierderea virtuală este mai mare decât suma depusă de investitor)este lansat de Casa de Compensare pentru a doua zi, CFD suferă o marcare la piaţă continuă, apelul în marjă fiind trimis în timpul şedinţei, iar în cazul în care investitorul nu suplimentează marja, brokerul poate închide poziţiile dacă pierderea se măreşte.

Orientativ, comisioanele sunt mici, la CFD pe indici se pot cifra la mai puţin de 0,10% şi se reţin doar din diferenţa de cotaţie (spread), iar la contractele pe acţiuni, în funcţie de cantitate şi piaţă, între 0,10% şi 0,80%.

Să luăm în calcul o investiţie în Erste Bank (EBS) la 49 RON (11,5 Euro la Viena). Pentru a cumpăra 1.000 de acţiuni EBS la BVB, investitorul va plăti 11.500 euro plus un comision de 58 euro (0,5%). La aceeaşi investiţie în CFD, investitorul va depune 1.150 Euro marjă Ă11,5 euro comision.

În funcţie de poziţia adoptată, pentru long se plătesc 1,37 euro pe zi dobândă, iar pentru short se primesc în jur de un euro pe zi dobândă. În raport cu investiţia pe piaţa spot, diferenţa de capital de până la 90% se poate păstra în siguranţă în titluri de stat sau depozite bancare. În acest fel, investitorul are capitalul pregătit pentru a suplimenta marja în cazul unei evoluţii defavorabile, şi, în acelaşi timp, capitalul aduce plusvaloare prin dobândă.

Un alt exemplu este intrarea cu un contract pe indicele american DJIA. La o valoare de 8.000 de puncte (dolari), brokerul va reţine o marjă de 400 de dolari pe contract. În cazul evoluţiei cu 5% a cotaţiei, adică 400 de puncte în plus sau în minus, va rezulta un câştig sau o pierdere de exact 400 de dolari (100% din investiţie). Fiecare punct se reflectă printr-o pierdere sau profit de exact un dolar.

Pare simplu, dar pentru tran­zacţionarea în marjă investitorul are nevoie de o pregătire solidă în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor (money management), câştigul sau pierderea fiind afectate dramatic de efectul de levier. În rest, săriţi pe CFD şi urmaţi trendul, oricare ar fi acesta.