«Înainte de a veni la noi să vă faceţi o asigurare facultativă, trebuie să încheiaţi o poliţă obligatorie. Ba nu, colega, domnul îşi poate face o asigurare facultativă şi înainte de a o avea pe cea obligatorie.» Acesta este un dialog real între două angajate ale unei foarte mari societăţi de asigurare din România. Cele două nu au reuşit să se pună de acord nici când a venit vorba despre posibilitatea de a încheia o poliţă obligatorie printr-un partener contractual al companiei respective.  De unde toată această confuzie? Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a decis recent să schimbe regulile privind emiterea poliţelor de asigurare pentru locuinţă.
Din perspectiva societăţilor de asigurare, noile reglementări arată că nimeni nu mai poate emite poliţe pentru locuinţă decât în condiţiile în care respectiva poliţă excede suma de 20.000 de euro, care va fi asigurată printr-o poliţă obligatorie emisă exclusiv de către cei 13 acţionari ai Poolului de Asigurare Împotriva Dezastrelor. Cu alte cuvinte, toate asigurările facultative de locuinţă se vor vinde cu un soi de franşiză care acoperă riscurile de calamitate (cutremur, inundaţie, alunecări de teren) şi a cărei valoare este de 20.000 de euro pentru locuinţele din materiale moderne de construcţie.  Din perspectiva cetăţeanului, lucrurile ar suna cam aşa: degeaba ai o asigurare facultativă pe care ai încheiat-o după data de 1 septembrie 2012 şi care acoperă, să spunem, întreaga valoare a apartamentului şi te protejează de „n“ riscuri, că eşti obligat oricum să-ţi faci şi asigurarea obligatorie de locuinţă, care te protejează doar de cele trei riscuri catastrofale şi acoperă doar 20.000 de euro pentru locuinţele din materiale moderne şi 10.000 de euro pentru cele din chirpici. În caz contrar, rişti să primeşti o amendă de până la 500 de lei.
Numărul societăţilor care pot emite o asigurare obligatorie împotriva dezastrelor este limitat la cel al acţionarilor Poolului de Asigurare Împotriva Dezastrelor, adică doar 13. Numărul societăţilor de asigurare din România este însă cu mult mai mare (cam 40), iar trei dintre companiile absente din PAID sunt nume foarte grele în domeniu.   
Poliţe „2 în 1“ sau franşiză? Informaţii vagi la „nivel central“
De aici şi o discuţie destul de încordată, purtată de către reprezentanţii companiilor nemembre PAID mai mult pe surse şi foarte voalat. Dintre cele trei mari companii absente, doar Allianz-Ţiriac a ales să emită un comunicat, şi acesta destul de evaziv. Omniasig (care include acum şi fosta BCR Asigurăriri şi Asirom, ambele având ca acţionar majoritar grupul austriac Vienna Insurance Group) a ales tăcerea deocamdată. Ca răspuns la o serie de întrebări adresate de Capital, Omniasig a spus doar că va emite în curând un comunicat. Din momentul în care am trimis întrebările și până ce am scris acest text au trecut șase zile, ceea ce arată că discuţiile se poartă încă. În orice caz, cei de la Allianz-Ţiriac au lăsat de înţeles că nu sunt foarte mulţumiţi de ultimele schimbări, dar că le vor respecta şi vor încerca  să găsească cele mai bune soluţii pentru clienţii lor care, anunţă compania, au toţi asigurări de locuinţe cu valori mai mari decât cele 20.000 de euro acoperite prin poliţa obligatorie.
Pe de altă parte, Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor anunţă că lucrează la un sistem care să permită emiterea poliţei facultative la pachet, adică pe aceelaşi format, cu cea obligatorie. Într-o primă fază, spune directorul general adjunct al Poolului, proiectul include doar acţionarii PAID, însă ar fi „unele discuţii“ ca şi alte companii de pe piaţă să intre în acest joc. Ca şi în cazul companiilor, stilul este mai degrabă aluziv şi general, lăsând să se înţeleagă faptul că nimic nu este absolut clar. Pornim deci de la ipoteza că  actuala situaţie nu este bătută în cuie. Chiar şi terminologia este diferită în cele două părţi, în condiţiile în care companiile nemembre vorbesc clar despre „franşiză“, iar reprezentanţii PAID încearcă să evite acest cuvânt.  
Cum stau de fapt  lucrurile „pe teren“
Însă până când vom avea pe un acelaşi format cele două tipuri de poliţe, românii trebuie să se asigure şi trebuie să aibă neîngrădit dreptul de a-şi alege compania preferată. Asigurătorii, pe de altă parte, trebuie să îşi desfăşoare activitatea, indiferent dacă sunt sau nu acţionari ai PAID, adică dacă pot emite sau nu poliţe obligatorii de asigurare împotriva dezastrelor. Aceste lucruri chiar se întâmplă deşi, în unele locuri, confuzia este încă mare. Capital a constatat acest lucru la faţa locului, încercând să cumpere o poliţă facultativă de asigurare împotriva dezastrelor de la câţiva  acţionari ai PAID, dar şi de la cele trei companii de top 5 care nu au dreptul legal de a vinde poliţe obligatorii de asigurare a locuinţei.
Angajaţii Allianz-Ţiriac au fost în mod clar instruiţi în legătură cu situaţia despre care discutăm. Ne-au spus, în toate cele trei locaţii pe care le-am vizitat, că putem achiziţiona o asigurare facultativă de la ei, că această asigurarea va include o franşiză de 20.000 de euro şi că, pentru a intra în legalitate, această franşiză va trebui acoperită cu o poliţă obligatorie de locuinţă. Angajaţii companiei ne mai spun că suma ce va fi scăzută din preţul poliţei facultative ca urmare a asumării respectivei franşize nu este neapărat egală cu preţul poliţei obligatorii pentru locuinţă, adică 20 de euro pe an. În fapt, cel mai probabil, suma scăzută va fi mai mică.
Situaţia este asemănătoare la Asirom, doar că în acest caz vorbim despre „un act adiţional“ care să certifice că asigurarea facultativă a fost încheiată doar pe o valoare care excede cele 20.000 de euro acoperite de poliţa obligatorie pentru riscurile catastrofale.
La Omniasig, câte agenţii vizitate, atâtea opinii. Un lucru este însă foarte clar: compania vinde poliţe de asigurare a locuinţei şi ia în calcul franşiza de 20.000 de euro, deşi angajaţii nu sunt foarte siguri dacă poliţa obligatorie trebuie încheiată înainte sau după achiziţionarea poliţei facultative. Din această dilemă ­ne-au scos reprezentanţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor care ­ne-au spus, clar, că nu este importantă ordinea în care sunt achiziţionate cele două poliţe. Important este că, pentru a evita amenda, trebuie să ai o poliţă obligatorie. Menţionăm că şi membrii PAID au posibilitatea, la rândul lor, de a vinde poliţe facultative de locuinţă.
De unde iau poliţa obligatore
Dacă îi întrebi asta pe cei de la Allianz Ţiriac îţi vor răspunde, exersat probabil, că nu deţin această informaţie. Angajaţii Asirom, pe de altă parte, preferă să vorbească „la general“ despre acţionarii PAID. Nu este şi cazul Omniasig unde, ne spun angajaţii, este în vigoare un parteneriat cu societatea Platinum, care este printre acţionarii PAID şi care, prin urmare, poate vinde şi poliţe obligatorii.„Dacă veniţi la noi, vă putem vinde cu franşiză poliţa facultativă, dar vă putem pune la dispoziţie şi poliţa obligatorie. Avem un parteneriat cu Platinum“, ne-a spus o angajată a Omniasig. De fapt, singurele firme autorizate să vândă poliţe obligatorii de asigurare sunt acţionarii PAID, adică următoarele societăţi: Astra Asigurări, ABC Asigurări, Carpatica Asig, Certasig,City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins, Generali, Grawe, Groupama, Platinum şi Uniqa.
Poliţa obligatorie acoperă doar trei riscuri, adică inundaţii, cutremur şi alunecări de teren. Suma maximă asigurată este de 20.000 de euro în cazul locuinţelor din materiale moderne şi 10.000 de euro în cazul celor din chirpici. Prima anuală este de 20, respectiv, 10 euro. Aceasta este singura poliţă de asigurare a locuinţei obligatorie prin lege.
Asigurarea PAD te scapă de amendă, însă este departe de a oferi protecţia necesară. În primul caz, după cum am arătat mai sus, această asigurare acoperă doar trei riscuri, în condiţiile în care o locuinţă, fie ea şi din zona urbană, se supune la mult mai multe pericole. Cel mai bun exemplu este incendiul, dar şi riscul de furt. Poliţa PAD nu asigură mobila din interiorul locuinţei, aparatura electronică şi nici eventualele dependinţe din curte. Nu în ultimul rând, chiar dacă doriţi o asigurare strict pe cele trei riscuri, suma acoperită este cu mult sub preţurile reale ale locuinţelor. Studiile arată că, în Bucureşti, aproape nicio locuinţă nu costă doar 20.000 de euro. De aici vine nevoia unei poliţe facultative suplimentare, care să mărească suma acoperită, eventual până la preţul de piaţă al locuinţei, dar şi să lungească lista riscurilor asumate de asigurător.
În noile condiţii de asigurare se pune problema, în caz de daună, cât primesc efectiv din poliţa obligatorie şi cât din cea facultativă. Răspunsul l-am primit de la companiile de asigurări. Poliţa obligatorie acoperă doar cele trei riscuri expuse mai sus şi doar maximum 20.000 de euro. Aşadar, dacă se petrece unul dintre cele trei evenimente asigurate de PAD, şi dauna este mai mică sau egală  cu 20.000 de euro, banii vin integral de la asigurătorul PAD. Dacă riscurile catastrofale provoacă daune de peste 20.000 de euro, diferenţa până la valoarea totală a daunei  va fi acoperită de asigurătorul de unde aţi luat poliţa facultativă. Orice daună provocată de alte riscuri decât cele trei catastrofale va fi plătită, conform contractului, de către asigurătorul care a emis poliţa facultativă.
Pe un exemplu concret, dacă aveţi o locuinţă de 80.000 de euro pe care vreţi să o asiguraţi integral, aveţi posibilitatea de a achiziţiona o poliţă de locuinţă de la orice asigurător care vinde aşa ceva în România. El vă vinde asigurarea cu o franşiză de 20.000 de euro, această franşiză aplicându-se doar pentru cele trei riscuri catastrofale. Cu alte cuvinte, locuinţa va fi asigurată facultativ pe doar 60.000 de euro în caz de cutremur, inundaţii sau alunecări de teren şi pe 80.000 de euro, valoarea de piaţă, pentru orice alt risc. Franşiza de 20.000 de euro o veţi acoperi prin poliţa obligatorie. Vânzarea poliţei facultative nu este condiţionată de deţinerea unei asigurări obligatorii, însă în cazul în care nu aveţi şi o poliţă PAD riscaţi să primiţi o amendă de până la 500 de lei, mai mare decât cei 20 de euro pe an plătibili pentru asigurare.