Bancile comerciale raman institutii traditionale in atragerea plasamentelor persoanelor fizice. Alte forme de plasament aspira banii
unui grup restrans de indivizi. Numai 4% au economiile plasate in afaceri, actiuni, obligatiuni, bunuri imobiliare, polite de asigurare, fonduri de investitii. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat, la cererea revistei Capital, de catre institutul specializat in sondaje de opinie, Mercury Marketing and Research Consultants. Sondajul a fost efectuat in luna iunie, dupa crizele financiare de la Fondul National de Investitii (FNI) si Banca Internationala a Religiilor, cele prin care au trecut bancile populare. Scopul a fost acela de a depista starea de spirit si preferintele oamenilor, dupa sincopele inregistrate pe piata financiar-bancara.
De ce se orienteaza oamenii cu predilectie catre banci, in pofida faptului ca sunt privite cu incredere? Aceasta situatie este explicata de existenta catorva factori.
Pe de o parte, plasamentele in bancile comerciale sunt cele mai comode. Depui banii si astepti roadele, adica dobanda. Frica de faliment persista, de unde si procentajul ridicat de neincredere in sistemul bancar – 45%. Totusi, plasamentele bine diversificate, chiar si in interiorul sistemului bancar – in limita fondurilor despagubite de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar – exclud riscul evaporarii economiilor.
Pe de alta parte, investitiile in actiuni sau demararea unei afaceri implica riscuri, dar si existenta unui volum mai mare de disponibilitati banesti.
Administratorul FNI este principalul vinovat
In ceea priveste plasarea economiilor in titluri de participare la fondurile de investitii, criza de la FNI a avut un cuvant greu de spus in orientarea economiilor persoanelor fizice. Cu atat mai mult cu cat asteptarile oamenilor sunt departe de a se materializa in practica. Procentajul celor afectati de caderea FNI, a BIR, precum si de criza bancilor populare nu este semnificativ. La nivel national, doar 6% au resimtit colapsul financiar. Totusi, acestia sunt dintre cei care au avut bani sa economiseasca, deci dintre cei care au posibilitati financiare. Reactia lor are, fireste, importanta pentru piata financiar-bancara. Care este parerea lor, ca si a observatorilor pasivi ai acestui fenomen, fata de raspunderea asupra crizelor financiare?
Intr-o majoritate covarsitoare, oamenii cred ca principalii vinovati sunt administratorii si statul roman. 57% din cei chestionati considera ca principalul vinovat de prabusirea FNI este administratorul fondului si 42% considera statul raspunzator de criza. Apoi urmeaza Comisia Nationala pentru Valori Mobiliare (17%), zvonurile s.a.m.d. Fata de media pe tara, bucurestenii se detaseaza in ceea ce priveste vinovatia CNVM, cu un procent de 32%. De asemenea, raspunsurile difera si in functie de nivelul veniturilor obtinute lunar.
Cei ce castiga mai mult de 200 dolari pe luna apreciaza intr-o proportie peste medie – 69% din intervievati – ca administratorul FNI este principalul vinovat si in proportie de 30% considera ca responsabila pentru criza este CNVM.
Aceste date explica si procentele obtinute de sondaj cu privire la institutiile care ar trebui sa despagubeasca perdantii: 50% apreciaza ca administratorul FNI, iar 26% pun aceasta sarcina in seama statului. Practic, aceasta manifestare este cat se poate de fireasca, iar viata, daca ar parcurge pasii logic, ar respecta intocmai aceasta scala. Pui sechestru pe toata averea celor care au administrat fondul si ce ramane nerecuperat plateste statul. Fireste, un fond mutual nu este absolvit de riscuri, si nici investitorii, insa prezenta statului in afacerea FNI il face vulnerabil la efectuarea platilor.
Din datele culese de firma specializata se pot trage cateva concluzii. In general, investitorii evita sa faca plasamente cu riscuri mari. Apoi, cauta instrumente care sa nu le ofere mari batai de cap. De asemenea, comportamentul celor care au venituri mai consistente difera de cel al restului populatiei.
Informatiile dicteaza plasamentul
Persoanele cu posibilitati financiare modeste sunt atrasi, in special, de institutiile sigure, ca CEC. Ceilalti „indraznesc” sa se orienteze catre alte posibilitati de pastrare a economiilor. Sunt mai familiarizati cu calcularea riscurilor si a profiturilor obtinute de pe urma plasamentelor.
Totodata, exista mari diferente intre perceptia celor de la sate si a celor ce traiesc la oras. Accesul mai rapid la informatii este in avantajul acestora din urma. In acelasi timp, in Romania nu s-a dezvoltat inca o piata sanatoasa pentru investitii. Micile firme abia supravietuiesc si prea bine nu se simt nici cele mari. Piata actiunilor stagneaza, de asemenea, ceea ce face practic imposibila dezvoltarea interesului pentru micii jucatori. In plus, nivelul veniturilor, potrivit datelor oficiale, acopera in cea mai mare parte necesarul pentru consumul curent, in principal de produse alimentare.
Caracteristicile eSantionului
Marimea esantionului: 500 respondenti; Reprezentativitate: nationala, pentru populatia in varsta de peste 18 ani; Metoda de esantionare: pe cote, stabilite dupa distributia populatiei in functie de varsta si sex la nivel national; Numar de localitati incluse: 43; Eroarea esantionului: 4,4%.
