Cei mai importanţi factori care au afectat sectorul construcţiilor în 2011 au fost cererea redusă din partea populaţiei, care se află într-un proces de ajustare a raportului din ce în ce mai mare dintre serviciul datoriei şi venituri, rezultat din creşterea dobânzilor şi scăderea încasărilor, sprijinul fragil de finanţare din partea sectorului bancar, investiţiilor străine şi guvernamentale.
După scăderi semnificative înregistrate în perioada 2009-2010, anul 2011 a marcat o uşoară revenire a afacerilor pentru companiile care activează în construcţii, în timp ce datele preliminare pentru anul curent indică o stabilizare, precizează Coface.
Astfel, conform ultimelor date publicate de INS, numărul companiilor active din sectorul construcţiilor s-a redus cu 12% în 2011, comparativ cu anul anterior, dar numărul total de angajaţi a crescut cu 6%, liniar cu avansul cifrei de afaceri. Investiţiile brute au crescut cu 34% astfel încât rata acestora ca procent din cifra de afaceri a crescut la 22% în anul 2011 faţă de nivelul înregistrat în anul anterior, respectiv 17,65%.
În ciuda acestui fapt, creşterea afacerilor nu se resimte şi în creşterea profiturilor, rezultatul brut înregistrat în anul 2011 fiind cu 24% mai mic decât cel din anul 2010. Mai mult decât atât, analiza consolidată a firmelor care activează în acest sector indică o eficienţă aproape de pragul de rentabilitate, rata profitului brut fiind de aproximativ 1%.
Studiul Coface menţionează că România este una dintre puţinele ţări noi membre ale Uniunii Europene care înregistrează un excedent comercial privind produsele din oţel. Acest lucru se datorează faptului că România înregistrează un excedent structural al capacităţii de producţie moştenit încă din perioada economiei centralizate, ceea ce face ca industria locală să fie puternic dependentă de cererea externă. În medie, 70% din producţia locală de oţel (ca şi materie primă sau produse finale) este direcţionată către export.
SURSA: Agerpres
