Ce trebuie să știe șoferii români despre toleranțele legale ale cinemometrelor
Într-o epocă în care viteza rămâne una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, înțelegerea modului în care funcționează radarele rutiere și a marjei de eroare aplicabile acestora devine esențială atât pentru siguranța în trafic, cât și pentru evitarea sancțiunilor nedrepte.
Radarele rutiere – sau, în termeni tehnici, cinemometrele – sunt instrumente standardizate utilizate de Poliția Rutieră pentru măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor. Precizia acestor dispozitive nu este absolută, iar legislația românească recunoaște acest fapt, stabilind o marjă de eroare acceptabilă în funcție de tipul de radar și modul său de operare.
Marja de eroare a cinemometrelor este diferențiată
Potrivit reglementărilor în vigoare, marja de eroare a cinemometrelor este diferențiată în funcție de viteza înregistrată și de regimul de utilizare al aparatului. Astfel:
- Pentru radarele staționare: eroarea maximă tolerată este de ±3 km/h pentru viteze de până la 100 km/h și de ±3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
- Pentru radarele în mișcare (montate pe autospeciale aflate în deplasare): eroarea maximă este de ±4 km/h pentru viteze sub 100 km/h și de ±4% pentru cele egale sau peste acest prag.
Această toleranță tehnică nu este însă deductibilă direct de către agentul constatator. Polițistul nu are obligația de a calcula și aplica marja de eroare în momentul întocmirii procesului-verbal. Interpretarea valorii înregistrate și aplicarea eventuală a unei corecții se poate realiza doar în instanță, în cazul în care contravenientul contestă sancțiunea.
Codul Rutier nu sancționează orice depășire
Deși legea impune limite clare de viteză, Codul Rutier nu sancționează orice depășire, ci doar pe cele de cel puțin 10 km/h peste limita legală. Această abordare introduce o toleranță operațională, care, deși nu apare explicit în legislație ca o permisiune, funcționează în practică precum un prag minim de aplicare a sancțiunii.
Concret, șoferii pot circula cu până la 9 km/h peste limita legală fără a fi sancționați. Iată cum se aplică sancțiunile, potrivit codului rutier:
- 10–20 km/h peste limită: 2–3 puncte de amendă;
- 21–30 km/h: 4–5 puncte;
- 31–40 km/h: 6–8 puncte;
- 41–50 km/h: 9–20 de puncte;
- Peste 50 km/h: 9–20 puncte + suspendarea permisului timp de 90 de zile;
- Peste 70 km/h: suspendarea se prelungește la 120 de zile.
Astfel, în cazul unei limite de 60 km/h, circulația cu 69 km/h nu atrage sancțiuni, dar la 70 km/h șoferul riscă o amendă ce poate ajunge până la 607,5 lei.
Riscuri legale și penale, dincolo de amendă
Toleranța legală nu elimină responsabilitatea în cazul producerii unui accident. Dacă o expertiză rutieră arată că viteza, deși ușor peste limită, a contribuit decisiv la producerea unui accident, conducătorul auto poate fi tras la răspundere penală. Un caz frecvent este cel în care, dacă victima ar fi putut fi evitată la o viteză legală, instanța poate decide că șoferul poartă o vină.
Deși legislația prevede marje de eroare și praguri de sancționare care oferă un anumit grad de toleranță, responsabilitatea finală aparține șoferului. În contextul unui trafic tot mai aglomerat și al unor infrastructuri adesea imprevizibile, respectarea strictă a limitelor de viteză rămâne cea mai sigură opțiune, atât din perspectiva siguranței, cât și a legalității.
