La început a fost criza financiară. Băncile au aruncat banii pe speculaţii, plătitorii de taxe au trebuit să le răscumpere greşelile cu miliarde pe care statele, de fapt, nici măcar nu le aveau şi pentru care au trebuit să se împrumute, aruncând în aer datoriile publice.
Aşadar, crizei financiare i-a urmat criza datoriilor, în care s-au prăbuşit repede acele state – europene – care şi-au tot cârpit bugetele de-a lungul anilor. Ce-ar mai putea urma?
Momentul blocajului
În vreme ce Portugalia, Italia, Grecia şi Spania tremură din toate încheieturile pentru bugetul public (şi nici alte naţiuni nu se simt neapărat în largul lor), criza îşi pregăteşte următoarea fază, pe care unii se încumetă să o numească "finală".
Gerd Häusler, şef al consiliului director al băncii landului Bavaria, BayernLB, de exemplu: "Nu mai avem de-a face doar cu o criză financiară, criza este, de fapt, a clasei politice din Europa, o clasă politică incapabilă să propună reforme. Discuţiile lor politizează dezbaterile economice".
Euro-bonduri, datorii comunizate, solidaritate în responsabilităţi, paraşute de salvare, rolul Băncii Centrale Europene, tiparniţa de bani ce vor fi pompaţi pe pieţe – un amestec de teme şi termeni ce îl sperie pe Hans-Peter Keitel, preşedintele Uniunii Federale a Industriei Germane:
"Suntem în acel punct al crizei în care nu mai dezbatem pro şi contra, ci în care mulţi dintre actori sunt depăşiţi intelectual şi nu mai înţeleg criza şi consecinţele ei. Şi aş vrea să o laud, în acest punct, pe şefa Guvernului nostru – printre puţinii care înţeleg cum ar trebui să meargă lucrurile şi despre ce este vorba."
Schimbăm sau murim
O laudă pentru Angela Merkel? Până acum, Germania fusese acuzată că tergiversează, că nu preia, în mod serios, conducerea ostilităţilor şi că măsurile cum ar fi paraşuta de salvare vin prea târziu.
Dar Merkel a schimbat macazul – fără să fie neapărat pe placul tuturor. Cancelara germană a contestat rezolvarea crizei datoriilor cu noi datorii, a cerut reconstrucţie politică, pentru a scoate proiectul european din viziunile pe termen scurt. Aceasta înseamnă, la nevoie, modificarea contractelor comunitare:
"O construcţie politică aşa cum este Uniunea Europeană, care, într-o lume în continuă schimbare, se ancorează în dificultatea cu care a reuşit să se înţeleagă asupra Tratatelor de la Lisabona şi vrea să nu le mai modifice niciodată, este pe bună dreptate sortită eşecului".
Mai multe, pe Deutsche Welle
