Pandemia Covid-19 a accentuat urgența sanitară și a obligat țările din Orientul Mijlociu să se lupte cu un mediu socio-economic mult mai incert, scrie publicația NationalInterest. Situația de sănătate publică rămâne critică în regiune, deși majoritatea guvernelor nu oferă date epidemiologice viabile. O parte din țările din Orientul Mijlociu au încercat să asigure doze suficiente de vaccin pentru a-și vaccina populațiile. Dar, cum era de așteptat, campania de imunizare a scos din nou la lumină decalajele.

Bogate în petrol, statele din Golf au reușit să achiziționeze vaccinuri suficiente într-un interval scurt de timp, în timp ce națiunile cu probleme precum Yemen sau Liban trebuie să se mulțumească cu doze limitate. De la Pfizer al americanilor până la Sinopharm al chinezilor, țările din Orientul Mijlociu au la dispoziție toate vaccinurile pentru a depăși pandemia. În acest context, furnizorii tind să integreze un factor geopolitic cu o „diplomație a vaccinului”. Adică utilizarea vaccinului pentru îndeplinirea obiectivelor de politică externă.

Decizia Chinei de a-și promova vaccinul Covid-19 la nivel mondial merge spre o astfel de politică bazată pe geopolitică.

Beijingul s-a ambiționat să-și transforme diplomația vaccinurilor într-un vehicul menit să extindă influența asupra partenerilor economici și comerciali. Dar și a aliaților tradiționali ai SUA: Pakistan și Turcia.

Imaginea Chinei a avut însă mult de suferit, după izbucnirea pandemiei. Diplomația vaccinului încearcă acum să contracareze criticile pe scară largă. Iar guvernul chinez a anticipat deciziile UE și SUA de a depozita preventiv vaccinuri fabricate local (Pfizer – BioNTech, Moderna, AstraZeneca). Prin urmare, China a propus partenerilor săi internaționali să se alăture studiului clinic privind vaccinul Sinopharm. Emiratele Arabe Unite au fost primii care s-au alăturat studiului clinic de fază a treia a vaccinului Sinopharm, în iunie 2020. Au urmat Maroc, Egipt, Iordania și Bahrain, cinci aliați ai SUA din Orientul Mijlociu.

Pe lângă intenția de a compensa prezența americanilor în regiune, China încearcă să-și extindă influența transformând relațiile economice și comerciale în parteneriate mai integrate. Emiratele Arabe rămân cel mai important partener comercial al Chinei din regiune și reprezintă o treime din totalul comerțului, fără petrol, între China și Orientul Mijlociu. China este și primul partener comercial al Egiptului, în timp ce investițiile chineze au crescut de zece ori, din 2015, pentru a ajunge la 1 miliard de dolari în 2019.

Vaccinul Sinopharm a dovedit o rată de eficiență de 86% împotriva Covid-19 în timpul studiilor din Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Așa că vaccinul va fi fabricat în Emirate. Egiptul va primi și el 40 de milioane de doze și vrea să implementeze un centru de producție la nivel local. Marocul a achiziționat 41 de milioane de doze și intenționează să stabilească și o linie de producție locală.
În consecință, eficiența vaccinului Sinopharm va suda relația de încredere privind capacitatea Chinei de a deveni o putere tehnologică de prim rang, în detrimentul SUA.

Iar America nu pare să răspundă la această campanie proactivă de vaccinare chineză în Orientul Mijlociu. Șansele ca SUA să ajungă să distribuie vaccinuri în Orientul Mijlociu au fost anulate și de poziția unilateralistă a administrației Trump. Acum, președintele Biden trebuie să se concentreze pe gestionarea politicii de vaccinare pe plan intern. Prin urmare, Washingtonul nu va putea să desfășoare o diplomație pe scară largă a vaccinurilor.