Şi când spunem imensă, ne referim la cea mai mare construcţie realizată de om până acum în spaţiu. Staţia va avea 6 kilometri pătraţi de panouri solare şi va orbita Terra la o înălţime de 36.000 de km. Va fi atât de mare încât, de pe Pământ, va arăta ca o nouă stea.
Avantajele sunt şi ele imense: nu există zi şi noapte, deci energia solară poate fi captată non-stop; nu există atmosferă, deci nici nori sau fenomene meteo care să obtureze razele Soarelui. Şi cel mai mare avantaj, poate, este reprezentat de spaţiul nelimitat de extindere pe care proiectul îl are la dispoziţie în cazul în care va da rezultatele scontate.
Există şi câteva probleme majore care trebuie depăşite. Captarea acestei energii pe Terra este destul de simplu de realizat, aparent, folosind microundele sau laserul. Totuşi, o asemenea construcţie va ajunge să cântărească peste 10.000 de tone. Cele mai mari rachete de astăzi pot transporta maxim 100 de tone, ceea ce înseamnă că panourile şi componentele folosite vor trebui să fie cât mai uşoare, altfel proiectul se va dovedi lung şi costisitor. Lucrările de întreţinere vor fi şi ele foarte costisitoare, atunci când panourile vor necesita înlocuire.
Chiar dacă un asemenea proiect poate părea nebunesc în acest moment, iniţiativa trebuie încurajată. Cercetările finanţate de guvernul chinez pentru a produce aparate de zbor care să transporte încărcături foarte grele sau pentru a concepe panouri solare extrem de uşoare se va dovedi utilă cel puţin pentru planurile terestre, chiar dacă succesul proiectului spaţial nu este încă garantat.
