„Cred că avem peste 50 de miliarde de euro ale românilor în bănci din Elveția și Luxemburg, fără să punem la socoteală Austria sau Germania”, spune Nakouzi. Estimarea sa se bazează pe discuții directe cu familii cu avere mare, multe dintre ele preferând să-și păstreze banii în centre financiare consacrate din Europa.

Această tendință are rădăcini istorice, dar și o componentă de încredere. „Românii cu bani au interacționat mai mult cu băncile austriece sau germane, iar asta a contat. Dar acei bani nu se întorc singuri în economie, trebuie create mecanisme pentru asta.”

Transparență fiscală

Dacă până acum existau zone în care secretul bancar proteja informațiile despre conturi, lucrurile s-au schimbat radical. „Acum nu mai există secret bancar în Elveția. Câștigurile din afară se impozitează în România, pentru că băncile transmit automat informațiile la ANAF”, explică Nakouzi.

El subliniază că acest lucru schimbă jocul pentru românii cu bani în străinătate: „Dacă în România se va introduce o taxă pe avere, toate persoanele care au conturi, acțiuni sau obligațiuni în afara țării vor fi obligate să le declare aici.”

Modele europene

Nakouzi arată că nu trebuie reinventată roata – alte state au trecut deja prin acest proces. „În Spania, taxa pe avere este de 3%. Familiile mari își protejează activele prin structuri legale, cum ar fi foundation sau investment life insurance. Nu faci evaziune fiscală, ci amâni plata taxei până când retragi banii din structură.”

Exemplele din Italia și Portugalia arată aceeași strategie: capitalul nu este ascuns, ci organizat astfel încât să fie transmis generațiilor următoare fără povara impozitării imediate. „Poți lăsa activele în structură pentru copii sau nepoți, iar impozitul se plătește doar când banii sunt retrași”, explică specialistul.

Sfatul expertului

Pentru Nakouzi, cheia este planificarea. „Nu vorbim despre evaziune fiscală, ci despre structurare legală. Trebuie să te gândești din timp cum protejezi averea pe termen lung. Dacă aștepți până în ultima clipă, vei plăti mai mult.”

El avertizează că lipsa unei strategii poate însemna pierderi considerabile: „În Italia, Spania și Portugalia, cei care nu și-au structurat averea au ajuns să plătească taxe uriașe. În schimb, cei care au planificat au protejat capitalul familiei pentru generații întregi.”

În opinia sa, România se află la începutul acestui drum: „Dacă va veni o taxă pe avere, românii vor fi obligați să-și declare activele din afară. Atunci vom vedea exact dimensiunea acestui capital și, mai important, vom înțelege cum să-l aducem acasă pentru investiții.”