Din datele BNR si ale pietei de capital, se poate observa ca romanii au preferat, o lunga perioada, plasarea economiilor lor in depozite bancare sau valuta, in defavoarea altor plasamente, cum ar fi, spre exemplu, actiunile. Aparitia certificatelor de trezorerie a constituit de aceea, pentru majoritatea romanilor care reuseau sa faca economii, o alternativa bine venita, atat datorita gradului de risc scazut pe care il implica o astfel de investitie, cat si ca urmare a randamentelor superioare oferite, comparativ cu depozitele bancare, de exemplu. Acum insa, cand valuta nu mai reprezinta un plasament la fel de atractiv ca in trecut, datorita ritmului lent de depreciere a monedei nationale, si cand dobanzile la depozitele bancare abia de reusesc sa depaseasca rata anuala previzionata a inflatiei cu unul doua procente, putem spune ca oferta investitionala a suferit o restrangere, in conditiile in care cei ce prefera astfel de plasamente nu se vor orienta, sigur (dupa cum o arata experinenta trecuta), spre actiuni (plasament cu grad mai mare de risc). In aceste conditii, vestea aparitiei sau mai degraba a reaparitiei, dupa mai mult de 50 de ani, a unui instrument investitional pe piata, instrument ce face parte din categoria celor cu risc scazut, nu poate fi interpretata decat ca un fapt pozitiv.
Cine nu se sperie de obligatiuni castiga
Prin reaparitia obligatiunilor municipale, caci despre acest instrument investitional este vorba, a fost umplut practic un gol existent pe piata de capital. „Intarzierea aparitiei, pe piata de capital, a obligatiunilor municipale a fost determinata de inexistenta unui cadru legislativ adecvat”, marturisea Stere Farmache, Directorul Bursei de Valori Bucuresti.” Dobanda, un pic mai mare decat cea oferita in momentul actual de titlurile de stat, va face, probabil, din aceasta modalitate de investitie, un plasament atractiv pentru multi dintre romani, daca acestia nu se vor „speria” de numele de „obligatiune”. De fapt, certificatele de trezorerie, titlurile de stat si obligatiunile municipale sunt, in esenta, acelasi lucru, imprumuturi obtinute de stat, respectiv administratiile locale, in schimbul unor hartii de valoare ce garanteaza rambursarea sumei imprumutate si a unui beneficiu sub forma de dobanda, pentru sustinerea unor investitii de interes national sau local. Si in cazul statului, si in cazul administratiilor locale, aceste hartii de valoare sunt garantate, in ultimul caz cu veniturile realizate de respectiva administratie locala (acestea nu pot face imprumuturi a caror cota anuala de rambursare sa fie mai mare de 20% din valoarea veniturilor curente anuale, la care se aduna cota ce revine acestora din impozitul pe salarii). Avantajele folosirii obligatiunilor se regasesc atat de partea
emitentului, care obtine un imprumut cu dobanda mai redusa decat daca ar fi apelat la un credit bancar, cat si de partea celui care achizitioneaza obligatiunea respectiva, datorita dobanzilor care, in general, surclaseaza alte plasamente de acelasi tip (depozite bancare, titluri de stat etc.). Obligatiunile ofera in plus, comparativ cu depozitele bancare: flexibilitate financiara atat investitorilor (care pot vinde valorile mobiliare, spre deosebire de imprumutul bancar, care ramane in portofoliul aceleiasi banci pana la rambursarea sa totala), cat si autoritatilor locale (acestea pot reduce numarul de obligatiuni cumparand de pe piata) si satisfac nevoile investitorilor de a-si construi un portofoliu diversificat; dezvoltare in timp a pietei de capital (crestere a ofertei de instrumente cu venituri fixe). Totodata, se realizeaza dezvoltarea comunitatilor locale, prin efectuarea de investitii care, altfel, s-ar face in timp mai lung sau nu s-ar face deloc.
In statele dezvoltate, in SUA in special, emisiunea de obligatiuni municipale este facilitata de o serie de profesionisti: auditor, consultant etc.
Prezenta niciunuia dintre acesti profesionisti nu este ceruta de legislatia romana in vigoare. In mod eronat, in Romania a fost indusa opinia ca parte din aceste functii pot fi indeplinite si de catre o societate de valori mobiliare sau o banca. Pericolul unei asemenea abordari este generat de dubla calitate a unei SVM sau a bancii care intermediaza emisiunea de obligatiuni: sfatuieste municipalitatea cum sa emita obligatiunile (deci si ce dobanda sa plateasca) si, in acelasi timp, cumpara in nume propriu sau vinde unor clienti apropiati obligatiunile astfel emise. Pentru a-si mari profiturile, tactica evidenta de abordat de catre SVM sau banca este convingerea municipalitatii sa plateasca o dobanda cat mai mare.     

Emisiuni de obligatiuni municipale

Emitent: Primaria Mangalia*
Intermediar: BCR si BCR Securities
Valoarea emisiunii: 10 miliarde lei
Valoarea unei obligatiuni: 100.000 lei
Scadenta: jumatate din suma la 12 luni si jumatate la 24 de luni
Dobanda bonificata: variabila – aproximativ 36-37%
Venituri curente (2000): 17,92 mld. lei
Obiective: refacerea falezei si construirea primei sali de sport din Mangalia

Emitent: Primaria Predeal*
Intermediar: BRD – GSG si BRD Invest
Valoarea emisiunii: 5 miliarde lei
Valoarea unei obligatiuni: 100.000 lei
Scadenta: 18 luni
Dobanda bonificata: variabila – aproximativ 36-37%
Venituri curente (2000): 34,89 mld. lei
Obiective: construirea a doua noi partii de schi si modernizarea uneia deja existente, fapt ce va conduce la dublarea domeniului schiabil al Predealului incepand cu aceasta iarna
* Consilier financiar al emitentului VMB Partners

„Am participat nemijlocit la emiterea de obligatiuni municipale de catre primaria orasului Rochester, statul New York, Baton Rouge, statul Louisiana, SUA, avem experienta directa in structurarea de produse financiare complexe in Romania, incluzand consultanta pentru structurarea emisiunii de obligatiuni pentru Agentia Nationala de Locuinte – ANL, si avem experienta in activitatea autoritatilor publice locale.”
Marius Bostan – Senior Partner
la VMB Partners SA