Denominarea va fi o noutate a anului viitor. In care parte a anului leul va avea mai putine zerouri?
Mugur Isarescu: Nu am decat o singura certitudine: ne trebuie 12 luni din momentul in care legea este promulgata. Trebuia promulgata in prima parte a acestui an. S-a mai intarziat, dar proiectul este acum in cursul firesc de obtinere a aprobarilor. Eu inclin spre taierea a patru zerouri, pentru a se obisnui populatia cu valorile exprimate in euro.
Capital: Cat timp ar trebui sa circule in paralel vechile si noile bancnote?
M.I.: Un an de zile, poate un an si ceva, ar putea sa circule in paralel. Bancnotele vechi, fiind de plastic au durabilitate mai mare si este bine sa circule mai mult pentru a reduce costurile de tiparire. Mai mult de un an, insa, circulatia in paralel ar putea crea confuzii. Cazul Frantei, unde si dupa zece ani gospodinele faceau calcule tot in franci vechi, este celebru.
Capital: Ce dimensiuni si design ar trebui sa aiba noile bancnote pentru a nu crea confuzii?
M.I.: Aici este o discutie de psihologie sociala si inca nu avem un verdict al specialistilor. Unii pot spune ca cel mai bine ar fi ca dimensiunile sa fie aceleasi pentru bancnote – corespondent. Cea de cinci lei sa fie de aceeasi dimensiune cu cea de 50.000 de lei. si chiar sa mearga pe acelasi desen.
Capital: In unele tari, inflatia a scazut dupa denominare, in altele a crescut. Care sunt riscurile pentru Romania?
M.I.: Pe plan intern, exista riscul de a relaxa politicile economice in anii urmatori denominarii. 2005 ar fi un an bun, pentru ca pana la urmatoarele alegeri mai trec cativa ani, urmeaza perioadele de reforme structurale puternice cerute de intrarea in UE si este perioada in care se intra pe inflatie de o singura cifra. Mai pot exista riscuri externe: un soc de tipul Rusiei, o inrautatire a climatului politic international sau o crestere a pretului la titei care ne-ar putea afecta.
Capital: Amanarea scumpirii energiei electrice, programate initial pentru 1 aprilie, pana la jumatatea anului va poate crea dificultati in stapanirea inflatiei?
M.I: Prefer sa nu raspund acum, pentru ca merg intr-un loc – la Washington (n.r. reuniunea FMI si Bancii Mondiale), unde sunt sigur ca aceasta va fi tema de discutie.
Capital: Putem avea in 2004 si cresterea economica, si inflatia programate? In 2003 s-a putut, dar numai cu pretul cresterii deficitului de cont curent, dobanzilor, datoriei externe si cu pretul pierderii de rezerva.
M.I: Putem avea in continuare dezinflatie cu crestere economica si cu un deficit de cont curent sustenabil. Mixul actual de politici economice este mult mai tare. In politica monetara, este clar ca noi ne vom mentine pe o pozitie prudenta. Sper ca si politicile guvernamentale sa reziste, in ciuda provocarilor anului electoral. Cel putin pana acum, cresterile salariale au fost mai rezonabile decat in 2003. Datoria externa a crescut, dar raportata la un PIB in expansiune, ponderea ei se mentine limitata. Mai importanta mi se pare structura datoriei externe. Cel mai mult ar trebui sa se gandeasca asupra domeniilor in care Romania se indatoreaza. Trebuie sa fie extrem de mici imprumuturile legate de supravietuirea unor sectoare economice, chiar daca ele sunt sensibile social.
Capital: Ne-am imprumutat mai mult pentru a amana restructurarea decat pentru a moderniza?
M.I: Evident. Au fost cel putin zece ani in care ne-am imprumutat mai mult ca sa consumam. In ultimii ani s-a inceput trecerea spre o indatorare pentru dezvoltare, dar nu intotdeauna, mai ales in privinta datoriei publice, spre ceea ce ar trebui sa preocupe statul roman. si anume trei domenii: mediu, infrastructura (nu doar cele fizice, dar si educationale, de sanatate) si, cel mult, energetica. Trebuie sa ne indatoram mai ales acolo unde efectul economic si social este major. Oportunitatile de investitie din sectorul turistic sunt simple dorinte, daca nu poti sa ajungi in Maramures, spre exemplu, fara sa te impotmolesti in drumurile din nordul Moldovei.
Capital: Cand vor scadea dobanzile?
M.I: Cand publicul va crede cu convingere ca tinta de inflatie poate fi respectata.
Capital: De ce nu crede acum?. Nu sunt credibile, spre exemplu, angajamentele de privatizare?
M.I.: Nu numai de privatizare. Noi avem o inflatie cu grea incarcatura inertiala. Am avut mari progrese, dar mai e nevoie de ceva timp si de dovezi in domeniul statistic si in perceptia publicului. Cel mai rau lucru acum ar fi sa coboram dobanzile pentu ca sa fim apoi nevoiti sa le urcam din nou. Asemenea miscari in sus si in jos nu sunt recomandabile daca se fac aproape de un fenomen similar. De aceea nu ne grabim sa le reducem. Este un pret al increderii inca scazute si al suspiciunilor legate de anul electoral.
Capital: Ati primit critici din zona Guvernului pentru ca nu ajutati exportatorii devalorizand leul. Puteti evita la nesfarsit deprecierea daca nu scad arieratele, nu se restructureaza?
M.I.: Nu la nesfarsit. Dar in economia romaneasca au inceput sa functioneze si ajustori automati. Daca exporturile nu merg, se deterioreaza mai mult contul curent. Pierzand din rezerva valutara, se intareste politica monetara a BNR. Scad apoi veniturile la buget, si automat trebuie reduse si cheltuielile bugetare, pentru ca se uita la noi si Washingtonul, se uita si Bruxelles-ul.
Capital: Avem nevoie de finantare prin investitii straine directe. Le putem atrage fara a reduce fiscalitatea la fel ca tarile vecine?
M.I.: Cel mai mare obstacol in calea investitiilor straine in Romania este legat de mediul inca neprietenos. Un bancher strain imi spunea ca investitorii straini fac bani frumosi in Romania. Pana te acomodezi insa, este cam multa ceata si prafaraie. Conteaza si concurenta fiscala a vecinilor, dar a reduce un impozit la 19% sau 10% nu rezolva imediat problemele. Marea problema este sistemul complicat de impozitare. Trebuie reduse totusi dramatic contributiile de asigurari sociale. Pentru aceasta s-a discutat clar acceptarea fie a unui deficit bugetar mai mare, fie a unui imprumut de finantare.
Capital: In ce ar investi acum un baiat destept?
M.I.: In momentul actual plasamentele in lei sunt extrem de atractive. Poate prea atractive, dar, repet, dobanzile mari sunt pretul platit pentru increderea scazuta in reducerea inflatiei.
Capital: Mediul rural ramane tot mai departe de serviciile bancare, dupa disparitia cooperativelor de credit si prin restructurarea CEC. Vedeti solutii?
M.I.: Este, intr-adevar, o mare problema. Pentru viitor, doua lucruri sunt esentiale. Primul este legat de fondurile structurale de dezvoltare rurala. In jurul lor si in jurul unor garantii acordate de fonduri private si publice se pot forma resursele bancare. Al doilea este legat, desi pare aproape incredibil, de formele de banking modern. O sa spuneti ca electronic-bankingul nu functioneaza bine nici in orasele dezvoltate, cum o sa mearga bine la tara? Dar nu mai trebuie sa gandim in viitor doar la bankingul cu sucursale pe sute de metri patrati, obligatoriu pe multe etaje si cu zeci de angajati. Va sfatuiesc sa urmariti programul de expansiune in Romania al unei banci olandeze cu o structura intrabancara extrem de mecanizata – ING. Va deschide sucursale mici, cu numai sase angajati si servicii de banking 24 de ore din 24, in 60 de orase.