Cel mai mare nume pe care România l-a pierdut. A lăsat o moștenire uriașă. Românii nu au cum să-l uite

Pe 6 mai 1961, România pierdea una dintre cele mai luminoase și complexe figuri ale culturii sale – Lucian Blaga. Poet, dramaturg, filosof și diplomat, Blaga a lăsat o moștenire intelectuală și artistică de o profunzime remarcabilă.

Lucian Blaga s-a născut la 9/21 mai 1895, în satul Lancrăm, județul Alba, într-o familie de preoți. A fost cel de-al nouălea copil al preotului Isidor Blaga și al Anei, născută Moga.

Destinul său literar a fost prefigurat de o particularitate rară: până la vârsta de patru ani nu a rostit niciun cuvânt. Mai târziu, el va descrie această perioadă drept „tăcerea lumii”, o tăcere care avea să devină simbolic sursa poeziei și filosofiei sale.

Lucian Blaga a urmat Facultatea de Teologie la Sibiu și Oradea

Blaga a urmat Facultatea de Teologie la Sibiu și Oradea între 1914 și 1916, finalizând cu licența în 1917. A recunoscut ulterior, în lucrarea autobiografică Hronicul și cântecul vârstelor, că alegerea Teologiei a fost motivată mai degrabă de dorința de a evita înrolarea în armata austriacă.

Între 1916 și 1920, a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena, unde a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza Kultur und Erkenntnis (Cultură și cunoaștere). În acea perioadă, l-a influențat curentul expresionist și a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica lui Coriolan Brediceanu, cu care s-a căsătorit.

Primul volum l-a publicat în 1919

Debutul său literar s-a produs în paginile publicațiilor Tribuna și Românul, prin poezii și articole. În 1919 a publicat volumul Poemele luminii, care i-a adus imediat recunoașterea. În 1920, a lansat prima sa piesă de teatru, Zamolxe, urmată de o serie de opere dramatice și filosofice care i-au consolidat reputația.

În 1921, i s-a decernat Premiul „Adamachi” pentru debutul său poetic. A urmat o carieră literară deosebit de activă, completată de activitatea diplomatică și culturală desfășurată în diverse capitale europene.

Profesor, academician, exilat intern

Lucian Blaga a fost numit profesor la Universitatea din Cluj și redactor la revista Cultura. A fost ales membru al Academiei Române în 1937. După instaurarea regimului comunist, a fost îndepărtat din învățământ și i s-a interzis publicarea. A fost nevoit să lucreze la Biblioteca Academiei Române din Cluj.

Chiar și în umbră, Lucian Blaga a continuat să creeze. A tradus din Goethe și a scris tratate filosofice, poezie și dramaturgie, multe dintre lucrările sale rămânând nepublicate în timpul vieții.

Lucian Blaga a murit pe 6 mai 1961, la Cluj, și a fost înmormântat în cimitirul din Lancrăm, locul său natal. Deși marginalizat în ultimele decenii ale vieții, opera sa a fost redescoperită și revalorizată după 1989.