O depreciere puternică a leului îi va transforma în perdanţi şi pe cei cărora li s-au mărit pensiile şi salariile.

Tonul comentariilor s-a schimbat. Dacă în primăvară se vorbea despre cum duduie economia, despre cum ar putea fi România un tigru economic al Europei şi despre ritmul de creştere al investiţiilor străine, acum tonul a devenit mult mai sumbru. Temele sunt altele: inflaţia se îndepărtează de ţintele Băncii Naţionale, e posibil să vedem cum slăbeşte leul în lunile următoare, deficitul de cont curent a urcat dincolo de aşteptări.
Şi totuşi, ce s-a schimbat în ultimele şase luni? S-au realiniat prost astrele pentru economia românească? Pe plan internaţional, a apărut criza creditelor din SUA, care s-a extins rapid şi a atins şi firme europene. Această criză i-a determinat pe investitori (dar mai ales pe speculatori) să intre într-o perioadă de expectativă. Preţul petrolului a ajuns şi el un nivel greu de imaginat acum doi-trei ani. Un studiu al BNR relevă că, între ‘90 şi 2006, România a atras investiţii străine de 34 miliarde euro, mai mult de jumătate venind în ultimii trei ani ai studiului. Acestora li se datorează, în bună măsură, creşterea economică, de ei trebuie să avem grijă.

Dacă e să privim partea plină a paharului, nimic nu s-a schimbat dramatic în ultima jumătate de an. Deficitul extern era o suferinţă cronicizată, inflaţia a avut cauze obiective (o secetă păcătoasă) iar bugetul consolidat este încă pe excedent. Schimbările puternice sunt însă la nivelul aşteptărilor.

După o luptă politică surdă, Guvernul pare incapabil să mai ţină piept presiunilor populiste. Mai mult, Executivul pare şi el cuprins de dorinţa măririi salariilor şi pensiilor, pentru a nu pierde voturi la alegerile care vor veni.

Fotografia de moment a economiei româneşti încă nu arată rău. Dar sunt tot mai puţini aceia care aşteaptă de la acest Guvern decizii favorabile investitorilor, într-o perioadă marcată de apropierea alegerilor. E cert că, în acest moment, economia nu mai duduie, dar nici nu dă rateuri majore.

Trist este că ministrul finanţelor nu întelege că, în astfel de perioade, cel mai înţelept lucru pe care poate să-l facă este să economisească banii publici şi să închidă bugetul nu numai cu un deficit mic, ci chiar cu excedent (aşa cum fac şi bulgarii de câţiva ani buni). Asta ar fi şi dovada că Guvernul este stăpân pe situaţie şi singura armă pe care o are în lupta cu deficitul de cont curent (prin reducerea cererii). Altfel, piaţa se va corecta singură, iar prima verigă slabă va fi cursul de schimb.

O depreciere puternică a leului îi va transforma în perdanţi şi pe cei cărora li s-au mărit pensiile şi salariile. Până când eventuala depreciere ar sălta exporturile şi ar corecta dezechilibrele, e posibil să fi trecut toate rundele de alegeri. Şi iar am pierdut timp.

Te-ar putea interesa și: