Starea de urgență este o declarație guvernamentală care poate modifica funcționarea normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești. Asemenea declarații au loc de obicei în timpul dezastrelor naturale, după o declarație de război sau în perioade de revolte populare.

În cazul Franței, de aproape o luna de zile, de zile, au loc proteste masive, marcate de violenţe, organizate de Mişcarea „Vestelor galbene”. Aceasta a denunțat majorarea preţurilor la carburanţi şi degradarea nivelului de trai. Sute de mii de persoane au participat la manifestaţiile organizate la Paris şi în alte oraşe din Franţa. Autorităţile au anunţat luni seară că 4.523 de protestatari au fost reţinuţi începând din 17 noiembrie, iar 4.099 au fost plasaţi în arest preventiv. Chiar dacă au mai scăzut în intensitate weekendul trecut, protestele au provocat pagube uriaşe economiei franceze în general şi, în special, în Paris. De altfel, ministrul economiei francez, Bruno Le Maire a susținut, duminică, că violenţele legate de manifestaţiile “vestelor galbene” reprezintă o “catastrofă” pentru economie. “Este o perioadă când în mod normal comerţul merge bine, este ajunul sărbătorilor de Crăciun şi acum este un dezastru”, şi-a exprimat regretul ministrul, care se afla în apropiere de gara Saint-Lazare, nu departe de un focar al violenţelor din ajun. El a disgnosticat o criză cu trei fațete: o “criză socială” cu subiecte legate de puterea de cumpărare, o “criză democratică” cu o reprezentativitate politică insuficientă şi o “criză a naţiunii” în faţa unor “fracturi teritoriale importante”.

În privința României, starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situații:

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;

b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

 

Pe durata stării de urgență sunt interzise:

a) limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;

b) tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;

c) condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;

d) restrângerea accesului liber la justiție.

În România, președintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele localități, și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: