Pentru că primul semestru se apropie de sfârşit, au apărut – aşa cum era de aşteptat – normele legate de raportarea semestrială a facturilor emise. Ne referim la Ordinul nr. 702/2007 privind declararea livrărilor/ prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA.

Aşa după cum se ştie deja, persoanele înregistrate în scopuri de TVA au obligaţia ca, semestrial, să raporteze facturile pe care le-au emis şi pe care le-au primit, cu referire numai la operaţiunile derulate pe teritoriul României. Raportarea se face până în data de 25 a lunii următoare celei de încheiere a semestrului.
Declaraţia, care are caracter informativ (nu este declaraţie fiscală asemenea decontului de TVA), se depune numai dacă în perioada respectivă au avut loc operaţiuni care fac obiectul raportării.

În mod concret, aceste operaţiuni au în vedere:

• Orice operaţiune taxabilă pentru care, conform titlului VI al Codului fiscal, este emisă o factură, inclusiv pentru avansuri;
• Achiziţii de bunuri sau servicii taxabile cu cota de 19% sau 9%, cu excepţia facturilor emise prin autofacturare sau în cazul operaţiunilor pentru care se aplică taxarea inversă.
Presupunând că sunteţi un contribuabil înregistrat în scopuri de TVA şi derulaţi numai operaţiuni taxabile, emiteţi – în mod evident – facturi cu TVA. Facturile pot fi emise unor „plătitori“ de TVA, dar şi unor „neplătitori“ de TVA, ca să folosim o exprimare anterioară anului 2007. Care anume facturi se vor trece în declaraţie?
Instrucţiunile de completare spun că: „Declaraţia trebuie să conţină toate facturile care au fost emise în semestrul de raportare“, ceea ce pare să însemne că se vor cuprinde în declaraţie toate facturile purtătoare de TVA, indiferent de destinatarul acestora.

Totuşi, tabelul propriu-zis – cel în care se vor înregistra facturile cu pricina – conţine o coloană în care se va trece „Codul de înegistrare în scopuri de TVA al beneficiarului“. Aceasta înseamnă că, din „toate facturile emise“, rămân a fi luate în considerare doar cele emise către un „plătitor“ de TVA. Pentru şi mai multă claritate, vor fi luate în considerare acele facturi emise care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
• Se referă la operaţiuni impozabile;
• Se referă la operaţiuni taxabile cu 19% sau 9%;
• Sunt emise către contribuabili înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 Cod fiscal.
Din punctul de vedere al achiziţiilor, se vor include în declaraţie doar facturile care:
• Sunt emise de către contribuabili înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 Cod fiscal;
• Se referă la operaţiuni taxabile cu 19% sau 9%;
• Nu sunt emise prin autofacturare;
• Nu se referă la operaţiuni cu taxare inversă.

În cazul în care criteriile de mai sus nu par suficient de clare pentru un caz anume, trebuie avut în vedere că organul fiscal urmează să „împerecheze“ informaţiile transmise de către contribuabili. Astfel, dacă un contribuabil transmite o informaţie legată de o livrare, în mod obligatoriu trebuie să existe un altul care să transmită o informaţie legată de o achiziţie, iar valorile acestor tranzacţii (baza impozabilă şi TVA) trebuie să concorde.

Suplimentar, în declaraţie se va trece numărul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA la care se face referire în cuprinsul acesteia (beneficiari şi/sau furnizori).
Nedepunerea în termen a declaraţiei reprezintă contravenţie şi se sancţionează, conform prevederilor Codului de preocedură fiscală, cu amendă de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, cu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii.

Contribuabilii au posibilitatea de a corecta declaraţia iniţială în cazul în care „după depunerea declaraţiei, persoana impozabilă constată existenţa unor omisiuni în datele declarate sau în cazul în care una sau mai multe facturi sunt emise în cursul unui semestru, dar sunt primite de beneficiarul tranzacţiei după data depunerii declaraţiei, persoana impozabilă trebuie să depună o nouă declaraţie corect completată, care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial“.

Nu este însă vorba de o declaraţie rectificativă propriu-zisă ci de o nouă declaraţie, care o înlocuieşte pe cea anterioară.

O primă verificare de către organul fiscal a declaraţiei are în vedere:
• Îndeplinirea obligaţiei de depunere, prin confruntarea cu deconturile de TVA;
• Corectitudinea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA – ale contribuabilului, beneficiarilor şi/sau furnizorilor incluşi în declaraţie.
Constatarea erorilor în această etapă are drept consecinţă emiterea unor notificări fie pentru depunerea declaraţiei, fie pentru corectarea acesteia.
Verificările ulterioare ale declaraţiilor depuse, care au ca obiect încrucişarea şi împerecherea informaţiilor transmise, pot determina identificarea a trei tipuri de erori:
• Baza impozabilă şi TVA aferentă, declarate de un contribuabil în lista livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii efectuate, diferă de baza impozabilă şi TVA aferentă, declarate de contribuabilul beneficiar al livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii şi invers;
• Un contribuabil declarat în una dintre cele două liste ca fiind furnizor/beneficiar al livrării de bunuri/prestării de servicii nu declară nici o livrare/prestare/achiziţie de bunuri/servicii de la primul contribuabil;
• Un cod de înregistrare în scopuri de TVA înscris în una dintre cele două liste ca aparţinând furnizorului/beneficiarului livrării de bunuri/prestării de servicii este invalid sau nealocat.

Aceste erori vor face obiectul unui raport care se transmite Direcţiei de metodologie şi proceduri pentru inspecţia fiscală, în vederea clarificării lor.
Baza de date astfel constituită are drept scop principal reducerea fraudei fiscale, mai ales că, începând cu anul 2007, facturile nu mai au un regim special de tipărire şi numerotare. Este însă de aşteptat ca numărul erorilor să fie foarte mare, mai ales pentru această primă raportare, şi rămâne de văzut cât de bine şi de repede vor gestiona organele fiscale aceste situaţii. Până la urmă, trebuie să se facă dovada că este vorba de un instrument de lucru util, şi nu de o nouă şi inutilă povară birocratică.