In Alaska, in perioada zilei polare, cand, se stie, soarele nu apune niciodata, politistul Will Dormer (Al Pacino) intalneste un suspect pentru crima pe care o investigheaza. Suspectul este Walter Finch, un scriitor de fictiune, interpretat de Robin Williams.
Pentru Pacino nu este prima data cand interpreteaza un politist (e cunoscut pentru „Serpico”, „Sea of Love” sau „Heat”), dar de data aceasta are de facut mai mult decat de obicei: personajul sau are un oarecare romantism, el nu are de infruntat doar pericolul, ci trece si printr-o tensiune psihologica. Intr-o regiune in care nu se face niciodata noapte, ritmul ii este dat peste cap, nu reuseste sa doarma, ceea ce ii afecteaza capacitatea de a lua decizii. Pentru rolul acesta a fost luat in considerare si Harrison Ford. Robin Williams este cunoscut in general ca star de comedie. Rolurile dramatice pe care le-a interpretat in „Good Will Hunting”, „Good Morning Vietnam” sau „Dead Poets’ Society” i-au dat credit pentru a-l interpreta pe criminalul singuratic Walter Finch: „Mi se pare palpitant sa joc rolul unui criminal atat de demn de dispret”, afirma Williams.
Faptul ca scenele nu au fost filmate in ordine cronologica a insemnat o alta incercare. In aceeasi zi, Pacino filma momente in care era foarte odihnit, iar apoi trecea la scene in care trebuia sa arate si sa se poarte ca si cum nu ar fi dormit de cinci zile.
Cei doi actori sunt, ca si in rolurile pe care le interpreteaza, foarte diferiti. La filmari (in Alaska si Canada), in timp ce Robin Williams nu statea locului si tot dadea autografe fanilor, Pacino fugise de acestia si se concentra pentru a putea intra in pielea personajului. Williams are insa o problema cu locatia si isi exprima opinia cu umor: „Sunt ursi imensi care te privesc de parca ti-ar spune: „Ai de ales. Ori te mananc, ori te iau acasa.” Hoinaresc prin imprejurimi cu o atitudine de genul: „Nu conteaza ce facem, suntem in Alaska si suntem o specie ocrotita. Impusca-ne si o sa faci inchisoare.” Apoi, in barurile de acolo se bea Hydereiser, care te face sa te trezesti gol intr-un camp, langa un raton care iti spune ca e cazul sa pleci.”
Introvertitul Pacino afirma ca a fost foarte entuziasmat sa joace alaturi de Williams: „E idolul meu. Imi place la nebunie sa fiu in preajma lui. Chiar imi face placere sa ma intalnesc cu el si in afara platourilor de filmare. E un tip caruia ii pasa de cei din jurul lui, e mereu informat si e si un tip sensibil. stie sa se comporte cu oamenii. Dar oricat as vorbi despre el, tot nu e de ajuns.”
In afara actorilor de prim rang, si producatorii executivi sunt celebri: George Clooney si Steven Soderbergh. Pelicula are toate coordonatele pentru a fi printre favoritele publicului si criticii. Deja, pentru „Insomnia”, critica londoneza l-a premiat pe Christopher Nolan: cel mai bun regizor britanic al anului 2003.
„Insomnia” va rula, in cinematografe, din 4 iulie.

Inca un poet

Desi poezia nu se mai citeste, tinerii autori se incranceneaza sa o scrie bine. Un cerc inchis, in care fiecare citea pe fiecare si fiecare lauda pe fiecare. Maestri care se admira intre ei, dar cu prea putina trecere la publicul larg.
Cam asta risca sa devina lumea literelor romanesti, condamnata la mijloace de subzistenta pe sponci, tiraje de 500 de exemplare, nedistribuite in librarii, si in general o izolare nemeritata fata de publicul larg. Din fericire exista oameni care s-au apucat de scris poezie pe cont propriu si reusesc s-o faca in mod profesionist. Unul dintre ei este Sorin Golea, in viata prozaica reporter special la Libertatea, autor ajuns la al doilea volum cu „Lacurile”.
Racordat mai curand la traditia mare a poeziei romanesti decat la microcurentele poetice autohtone din ultimii 30 de ani, Sorin Golea practica un soi de pastel interior sau descriere a lumii fenomenologice cu accent pe reflectarea acesteia in sensibil. Trimiterea la Nichita este obligatorie, mai ales in niste timpuri in care autorul, considerat de unii cel mai mare din literatura romana, este semi-uitat si greu de recitit.
„Lumea cenusie, ca o piele/pe care o imbraci.” Sorin Golea e convingator atunci cand lasa sa se inteleaga ca realitatea poetica e pe undeva mai reala decat toate cele de zi cu zi. Concizia lui de exprimare are virtutea de a eluda frumusetea abundenta, dar gratuita, a imaginii poetice, concentrand discursul in jurul vietii, asa cum o intelegem toti. Spre deosebire de Nichita, Golea nu este ermetic/gratuit (cu vorba admiratorilor/detractorilor), ci o specie de existentialist atent mai curand la lucruri asa cum probabil sunt decat la povara etica a existentei, comparativ triviala.
Tocmai de aceea, poetul este lizibil in 2003, desi discursul lui are aparenta saptezecista.

Puzzle

Fotografii color din Rusia tarista

Pe site-ul Library of Congress, la http://www.loc.gov/exhibits/empire/, se gaseste o incredibila expozitie virtuala. Pe la 1909, Serghei Mihailovici Prokudin-Gorski era capabil sa prezinte fotografii color vizibile cu ajutorul unui aparat de proiectie. Prokudin-Gorski folosea un set de trei placi fotografice de sticla alb-negru si filtre rosu, verde si albastru, pe care le suprapunea apoi. Dupa ce, in 1915, a obtinut suportul oficial al tarului Nicolae, fotograful a fugit de regimul bolsevic in Anglia si apoi in Franta, unde a murit in 1944 fara a mai realiza ceva notabil.
Expozitia de pe site-ul Library of Congress include portrete individuale si
colective, cateva superbe fotografii de monumente arhitectonice si note tehnice si biografice. Imaginile au fost convertite in format digital din seturile de cate trei negative originale. Cu peste trei decenii inainte de aparitia fotografiei color
pe pelicula, imaginile lui Prokudin-Gorski au dat o versiune perfecta tehnic
si interesanta coloristic a astazi disparutului imperiu tarist.

Hendrix de la BBC

„Radio One” este o selectie din show-urile sustinute de Hendrix in 1967-1968 la BBC, aparut in 1989 sub label-ul Castle Communications. Fanii „die-hard”, si nu numai ei, se vor bucura de interpretarea plina de nerv pe care Experience o da unor bucati precum Stone Free, Foxy Lady sau Hey Joe, dar si de coveruri la „Day Tripper” sau „Hoochie Coochie Man”. Interesant este si un jingle realizat special de Experience pentru BBC, „Radio One”. Desi este autorizata de Alan Douglas, detinator al drepturilor Hendrix pana nu de mult, si BBC, compilatia are un statut de semi-bootleg. Posteritatea inregistrarilor marelui chitarist e destul de incurcata, mai ales in privinta inregistrarilor. Acelasi material – sesiunile BBC ale lui Hendrix – a fost reeditat in 1998, intr-o forma mai completa, pe dublu CD, de Al Hendrix, tatal si legatarul actual al muzicianului. Dar, tocmai de aceea, „Radio One” are un statut de raritate interesanta.

Nopti arabe

Muzica arabeasca a facut ocolul Pamantului, spre est, si ajunge la noi intr-o forma mai dezirabila decat produsele de sinteza locale (manele), sub forma unul dublu CD aparut sub labelul EMI, „Arabian Nights – Club & Chillout Classics”. Nume precum Katia Harb, Cheb Mami, Khaled Issa sau Dania nu spun prea multe publicului romanesc, dar muzica pe care o fac posesorii lor poate suna familiar, fiindca aduce a Buddha Bar, CD-urile orientale. Chillout e un nume mai nou pentru o muzica relaxata sau de relaxare care ar putea fi considerata echivalentul „club” al cool-ului din jazz.

Patriotismul lui Willis

In „Lacrimi din soare”, Bruce Willis, actorul principal dar si producatorul filmului, il joaca pe AK Waters, comandantul unei echipe al trupelor speciale. Misiunea este de a merge in jungla nigeriana sa o salveze pe doctorita Lena Hendricks (Monica Bellucci). Bineinteles, ea nu vrea sa plece decat impreuna cu 70 de refugiati. Mai interesante decat filmul sunt insa peripetiile. Conform imdb.com, un cascador care interpreta un parasutist a murit inecat. Teoretic, ar fi trebuit sa „aterizeze” pe plaja, dar a ajuns in ocean. Filmul este destul de criticat, desi a costat 90 de milioane de dolari, iar in State incasarile au fost doar de vreo 43 de milioane. Unii critici au afirmat ca Bruce Willis a vrut, cu „Lacrimi din soare”, sa-i arate presedintelui Bush ca il sprijina in interventia sa din Irak. In Romania, filmul va rula din 4 iulie.r
r
Totul despre Zdob si Zdubr
r
Daca, de obicei, site-urile artistilor nu sunt updatate iar informatiile sunt destul de vagi, www.zdob-si-zdub.com face exceptie. Acolo poti gasi cam tot ce se intampla cu cei sapte membri din trupa moldoveneasca. Exista variante in limba romana, rusa si engleza si sapte sectiuni: news – stiri, dar si o arhiva de stiri, incepand din 2001 -, votes – unde poti vota melodia favorita -, lives – daca vrei sa afli cand va fi urmatorul concert – , guest – unde ai o adresa de e-mail pentru contact. Cele mai interesante sunt insa sectinile media si press. In prima sunt multe fotografii cu trupa de la tot felul de evenimente, o multime de mp3-uri, videoclipuri si chiar versuri ale melodiilor. Cealalta sectiune cuprinde istoria trupei si articole si interviuri despre Zdob si Zdub. Poate cel mai important este ca totul e usor de citit. Informatiile sunt redactate intr-un mod placut si comic, uneori mai mult in moldoveneste decat in romaneste.