De ce au întârziat băncile să se restructureze, în condiţiile în care economia s-a ajustat atât de mult pe fondul crizei? Pentru că au mizat pe faptul că economia se va întoarce, ceea ce nu s-a întâmplat. Iar acum, când au început să fie lovite de pierderi, pe fondul creditelor neperformante ajunse la cer şi al scăderii intermedierii financiare, sunt forţate să se restructureze radical, şi la nivelul personalului şi la nivelul activelor, spune analistul financiar Florin Cîţu.
Anul trecut numărul angajaţilor din sistemul bancar s-a redus cu circa 4.000, până la 61.770, fără ca vreo bancă să anunţe un program de restructurare de personal. Pentru acest an, deşi doar o bancă a anunţat un program important de restructurări de personal, este de aşteptat ca numărul angajaţilor din sistemul financiar-bancar să scadă cu peste 10.000, din care în jur de 7.000 doar din bănci, potrivit lui Constantin Paraschiv, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Asigurări şi Bănci (FSBA).

„Cu excepţia BCR, care a anunţat că va renunţa la 1.600 de angajaţi în etape, până la jumătatea lui 2014, nicio altă bancă nu şi-a făcut publice intenţiile, deşi majoritatea apelează la o restructurare mascată. În loc să discute cu noi, conform legii, băncile discută cu fiecare angajat vizat în parte şi propun două-trei salarii compensatorii peste cele prevăzute în contractul colectiv de muncă (CCM), astfel că plecarea se face pe cale amiabilă, fără ca angajatul să beneficieze de şomaj şi fără să-l putem ajuta pentru reconversie“, spune Paraschiv.

Am putea spune că unele bănci apelează la aceste soluţii de teamă că sindicatele s-ar opune concedierilor colective, dar se pare că e total pe dos. Referitor la cei 7.000 de angajaţi care ar urma să plece, conform informaţiilor pe care le au în prezent sindicatele, şeful FSBA spune că acestea se justifică pe fondul crizei, numai ca băncile să discute în prealabil cu sindicatele, iar restructurările să se facă pe baza criteriilor din CCM. „Am fi deschişi la dialog. Înţelegem restructurarea ca pe un rău necesar, dar să se facă într-un mod cât mai transparent şi să vizeze numai personalul care se încadrează în criteriile din CCM“, arată Paraschiv.

Schimbarea la faţă

Dar este reducerea numărului de angajaţi suficientă, când vorbim de restructurare la nivelul personalului? Cu siguranţă nu. Băncile au nevoie de o redimensionare a organizaţiei pentru a deveni eficiente, iar asta are impact în două direcţii: pe procese şi pe calitatea capitalului uman care derulează procesele, spune Horaţiu Cocheci, manager al departamentului de Consultanţă în Resurse Umane, PricewaterhouseCoopers.
Pentru rescrierea proceselor, unele bănci au apelat la consultanţi externi, altele la specialiştii băncii-mamă. În ceea ce priveşte angajaţii, profilul acestora trebuie să se schimbe fundamental. „Oamenii din front-office nu mai trebuie doar să livreze bine și comunice bine, să știe prezinte caracteristicile unui produs, ci să fie nişte persoane care reușesc să fie suficient de intuitive și investigative, astfel încât să ajungă să cunoscă clientul și să-i propună pro-activ soluții“, spune Cocheci.

Noul profil necesită ca angajatul să știe să pună acele întrebări corecte, să ajungă la nevoia clientului și să personalizeze produsul pe care i-l livrează. Pentru a se ajunge aici, angajaţii din front-office trebuie să interacţioneze mai mult cu celelalte departamente, cum ar fi cel de risc sau juridic. Trebuie pus accentul pe o cultură colaborativă.

Mutarea câștigătoare pentru bănci e ca să reușească să mute majoritatea angajaților să lupte pentru accesarea acestor pârghii interne, să-și folosească spațiul de manevră pentru a personaliza produsele pe care le livrează.
„Cum reușești să îi motivezi în acest sens? Nu făcând team-building, ci promovând un profil nou de angajat, pe care să îl premiezi, și pe care ceilalți să îl urmeze. Important e să identifici acele resurse interne care se pretează noului profil sau să îl aduci din afară“, spune specialistul în resurse umane de la PwC.

Cât de (in)eficient e sistemul

Când vorbim de restructurarea unei bănci, putem să ne uităm, printre altele, la indicatorul Cost/Income Ratio (raportul costuri/venituri operaţionale). „Pe standard, un raport Cost/Income sub 50% înseamnă că banca stă bine. În general, băncile au peste 50%“, spune Florin Cîţu.  Dacă ne uităm la primele şase bănci din sistem (vezi tabel), multe dintre ele stau bine la acest capitol. Totuşi, BCR şi BRD, care stau foarte bine la raportul C/I, stau cel mai prost la rentabilitatea activelor, având rentabilitate negativă. Costurile reduse raportate la venituri au venit la pachet cu costuri mari cu creditele neperformante şi asta s-a transmis în pierderi.

Totodată, dacă ar fi să privim salariaţii din domeniul intermedierii financiare raportaţi la totalul populaţiei, România este mult în urma UE, cu un raport de 0,49%, faţă de 0,79% media în UE, dar să nu uităm că peste o treime din populaţia Românei stă în zona rurală, nebancarizată. Bulgaria şi Lituania sunt mai apropiate de România, cu 0,53%, respectiv 0,39%. Interesant este că Lituania şi Bulgaria, care au un procent al salariaţilor din sistemul bancar relativ similar cu al României, au fost mult mai productive la acordarea de credite. Intermedierea financiară din România este cea mai mică din UE, de 38,4% din PIB, în vreme ce în Lituania se situează la 49,1% din PIB, iar în Bulgaria la 70,6% din PIB.

O altă mare problemă cu care băncile se confruntă este calitatea activelor. „Activele au fost lovite din două direcţii – valoarea garanţiilor s-a dus în cap, scăzând cu 40% pe medie, iar creditarea s-a contractat semnificativ. Din deprecierea puternică a garanţiilor, băncile nu au recunoscut mai nimic. Să recunoşti o depreciere de 40% înseamnă să ai pierderi uriaşe, atât din marcarea la piaţă, piaţă care nu prea există, cât şi din setarea unui benchmark mult mai scăzut pentru restul garanţiilor. Oricum, băncile au costuri uriaşe cu creditele care nu se mai rambursează a căror cotă a ajuns alarmantă“, spune Cristian Ionescu, manager al Expense Reduction România. Oricum, nerecunoaşterea unor pierderi din creditele neperformante blochează capital, necesar nu doar băncilor pentru consolidare, ci şi clienţilor cu proiecte viabile.

Creditele neperformante au depăşit deja nivelul critic (18,6%) de la care afectează economia, spune Florin Cîţu, care se aşteaptă ca rata de neperformanţă să meargă spre 25-30%: „băncile au profitat de faptul că oamenii nu erau educaţi financiar ca să le dea credite până la 70% din venituri sau să le dea credite în valută, când ei câştigau în lei, iar acum trebuie să-şi asume o bună parte din pierderi“.

Cîţu estimează că după finalizarea restructurării sistemului, în România vom avea maximum 20 de bănci. „Ce să cauţi cu 40 de bănci la 4 milioane de salariaţi? La nivelului PIB-ului nostru, nu e nevoie de mai mult de 7-8 bănci. S-au dezvoltat pe efect de turmă şi acum trebuie să se restrângă“, conchide analistul financiar.

7.000 de angajaţi vom avea mai puţini în sistemul bancar la finalul acestui an, în urma programelor de restructurare

Te-ar putea interesa și: