Nu mai există o cerere constantă pentru mobila cu rafturi destinată păstrării cărților și de aceea fabricanții nu mai riscă să o realizeze, ca să nu rămână cu ea nevândută. Da, dar dacă nu se mai citesc cărți și nu se mai achiziționează biblioteci poate că ar fi necesar să apară o piesă de mobilier în care să-ți pui iPhone-ul și kindle-ul. Aceasta-i mai mică, dar îți lasă mai mult spațiu în casă. Îți permite să le replici snobilor că nu ai bibliotecă, fiindcă ai cărți, dar pe suport magnetic, și le poți și da să le vadă. În plus, e neverificabil dacă le-ai citit sau nu. La cărți se poate vedea că le-a răsfoit, pe când eReader-ul plin cu eBook-uri e făcut să-l poți arăta. Așadar e depășit momentul când îți asortai cotoarele cărților din bibliotecă cu covorul persan de pe jos, câinele și carpeta de pe perete. Gadget-urile îți permit să arăți că poți accesa orice carte vrei. Chiar dacă nu există garanția că dacă ai posibilitatea o și faci. Cum e la cărțile clasice, la care îți poți da seama dacă a manifestat cineva vreun interes, fie numai să le smulgă o pagină pentru a confecționa un avion de hârtie ori un coif de zugrav. Cam la acest nivel se situează problematica zilelor noastre, când cei care au aplicații îi critică pe cei care n-au pus în viața lor mâna pe o carte. Deși ei au doar posibilitatea de a le accesa, fapt cu care se laudă la toată lumea, dar fără să o și facă.

Discuția s-ar putea încheia foarte bine aici, dar n-ar strica o trecere de la micro la macro. În economia noastră etatizată, statul își arogă pe față dreptul medieval al primei nopți. Așa a apărut programul Prima Casă, care n-a avut alt scop decât să-i salveze pe investitorii imobiliari de o binemeritată și sănătoasă reevaluare a activelor lor, cu garanția contribuabililor. După care, pe același principiu, s-a inventat programul Prima Mașină, pentru a susține, tot cu garanția contribuabililor, „strategica” industrie românească a producătorilor și dealerilor auto. Dacă însă tot nu se poate fără dreptul statului la prima noapte, să facem măcar ca respectiva noapte să fie fertilă. Am putea, de exemplu, să încrucișăm programele Rabla și Prima Casă în domeniul editorial. Progenitura rezultată ar trebui să poarte numele de programul Prima Carte Capitalistă. În acest fel, românii ar fi încurajați să-și ducă la casat, respectiv la maculatură, vechile cărți comuniste, în special pe cele de economie, și cu voucherele primite să-și achiziționeze lucrări clasice, ca să învețe ce înseamnă economia de piață și societatea liberă.

În această situație chiar că n-ar avea de ce să existe vreo supărare dacă oamenii ar citi pe suport hârtie sau electronic și dacă ar deține ori nu bibliotecă. Totul e să o facă pentru a scăpa de spusele lui Immanuel Kant: Un popor fără cultură e ușor de manipulat!

 

IONUȚ BĂLAN,
analist economic

Te-ar putea interesa și: