Care sunt, de fapt, aspirațiile Ungariei după Tratatul de la Trianon

În întreaga Ungarie au răsunat joi clopotele bisericilor. Cetățenii s-au oprit din muncă, s-au ridicat în picioare și și-au plecat capetele pentru un minut de reculegere. A mai fost o dezbatere parlamentară, noi filme, un monument nou, întruniri și discursuri ale conducătorilor la televiziunea națională. 

O comemorare, nu o celebrare. Acum o sută de ani a fost semnat de către învingătorii din primul război mondial Tratatul de la Trianon, punând ordine în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austro-Ungar. Cum a fost și Tratatul de la Versailles pentru Germania, tot așa și Tratatul de la Trianon este cunoscut în Ungaria drept békediktátum, „pacea dictată”, o gravă „nedreptate istorică”.

Milioane de unguri s-au trezit că locul în care trăiau devenise parte a altei țări: Croația, România, Serbia, Slovacia, Slovenia și Ucraina. Anularea consecințelor acestui tratat constituie cheia de boltă a narațiunii de extrema dreaptă a premierului Viktor Orbán, o aspirație de revenire la „Ungaria Mare” care i-a alarmat pe vecinii țării. Și care subminează un pilon al apartenenței la UE, angajamentul asumat de statele care aderă cum că vor accepta permanența frontierelor celorlalți membri așa cum sunt ele la momentul respectiv, fie că le convine ori nu.

Orbán a admis că orice acțiuni în sensul materializării unor asemenea ambiții prin anexare militară sunt de neconceput. În decembrie el a declarat că o secesiune a Transilvaniei – o altă regiune pierdută la Trianon – de România este nerealistă. Tot ce-l interesează pe el, insistă Orbán, este să consfințească o poziție de conducere a Ungariei pentru construcția unei noi Europe Centrale.

Asta, afirmă unii cinici, și consolidarea propriei baze de putere prin oferirea de subvenții de stat și cetățenie ungurilor care trăiesc în străinătate. Un milion dintre ei au devenit cetățeni după 2010, iar la alegerile din 2014 95% din acești noi cetățeni din România și Serbia au votat pentru partidul lui Orbán, Fidesz. Această asimilare a fost limitată în Ucraina și Slovacia, care interzic dubla cetățenie, dar întrucât cetățenia este o prerogativă națională, cei care totuși se înregistrează dobândesc automat drepturi depline de cetățeni UE.

Trianonul a fost poate o nedreptate, dar prezumția naționalistă cum că istoria poate fi pur și simplu rescrisă ori ștearsă este otravă pentru societate. Și tocmai pentru anihilarea acestei otrăvi a fost UE înființată.