Titluri precum „CCR trece le secret averile demnitarilor”, nenumărate păreri pro și contra ale oamenilor politici și ale unor specialiști, și nu în ultimul rând Comunicatul Agenției Naționale de Integritate, privind impactul Deciziei CCR referitor la neconstituționalitatea unor prevederi ale Legii care susține: „Decizia CCR de astăzi (n.r. 29 mai 2025) prin care este declarată neconstituționalitatea unor articole din legea ANI anulează caracterul public al declarațiilor de avere și de interese și poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani în ceea ce privește lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică”, nu fac decât să aprindă un alt foc de paie, fără a se analiza motivul de fapt pentru care s a ajuns la această decizie.

De foarte mult timp, în țara noastră legiuitorul și chiar Guvernul (în anumite situații), reușesc să scoată pe bandă rulantă, norme legale noi sau modificări ale celor existente (prea multe, prea dese, „prea ca la țară”) fără să țină cont de realități și mai ales ignorând cu desăvârșire normele de tehnică legislativă.

 

O persoană nu poate fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta ori declarațiile altei persoane

În esență, CCR a analizat aspectele care țin de declararea averii, de către un funcționar public sau demnitar, activitate care are la bază o declarație pe proprie răspundere, fapt ce angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, … o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta ori declarațiile altei persoane,  conform decizie care poate fi consultată aici.

După cum bine se știe, cei care au această obligație, trebuie să declare nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/soției și ale copiilor aflați în întreținere, fapt care determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține sau nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană.

Pe lângă aspectele ce țin de confidențialitatea veniturilor pentru persoanele care lucrează în mediul privat și care sunt membrii de familie a celor care au obligația de declarare și care de a lungul timpului a ridicat o sumedenie de probleme în ceea privește publicarea acestora, modul de redactare a prevederii legale neținând cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soților.

Pe de altă parte, în ceea ce privește caracterul public al declarațiilor de avere, ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și de interese pe site ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate contravine prevederilor din Legea fundamentală (art.1 alin.(5) și art.26 din Constituție, prevăd: Art.1: (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, respectiv Art. 26: (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. / (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.).

 

Decizia CCR se bazează pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene

Având în vedere practicile europene în materie, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene, CCR a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându se dreptul la protecția vieții private. Și de această dată se dovedește că legiuitorul a încălcat normele de tehnică legislativă (când a elaborat legea), prin faptul că nu a ținut cont de prevederile legale incidente, europene și naționale, din domeniul celor care protejează viața privată și datele cu caracter personal.

Fără a face niciun comentariu cu privire la statutul de „salvator al neamului” avut de CCR cu doar puțin timp în urmă (prin anularea alegerilor) în antiteză cu actuala situație prin care aceeași instituție, cu aceiași se fac vinovați de „scoaterea României din UE”, prin prezentul articol nu facem decât să atenționăm cu privire la faptul că normele de tehnică legislativă sunt ignorate în România de prea mult timp, iar situațiile în care s a ajuns sunt ca urmare a încălcărilor voite sau nu de către legiuitor a acestora.

O simplă analiză a activității CCR din ultimii ani, ne arată că sunt o sumedenie de situații în care au fost declarate neconstituționale o serie de prevederi legale, multe dintre ele fiind și la acest moment ignorate de forul legislativ (Parlamentul României), din cauze care ne rămân încă necunoscute. De altfel, la nivel informal anumiți politicieni, care fac parte din Camera Deputaților și din Senat, au recunoscut faptul că, mai bine de 80% din normele legislative emise în ultimii ani, nu pot trece de controlul de constituționalitate. Principalul motiv este necunoașterea și neaplicarea normelor de tehnică legislativă, care obligă la corelarea modificărilor sau a legislației nou emisă, cu cea existentă și în acord cu prevederile europene și ale convențiilor și tratatelor la care România este parte.

După apariția motivației CCR, este necesar ca forul legislativ să analizeze și să modifice prevederile declarate neconstituționale

După apariția motivației CCR, este necesar ca forul legislativ să analizeze și să modifice prevederile declarate neconstituționale, în concordanță cu normele legale existente la acest moment, într un termen rezonabil. De altfel, chiar președintele nou ales, dl. Nicușor Dan, recunoaște posibila încălcare a normelor de tehnică legislativă într o postare pe Facebook, unde precizează: „În cazul în care motivarea deciziei identifică deficiențe de natură tehnică în cadrul legislativ actual, este responsabilitatea Parlamentului să le corecteze cu celeritate”.

De altfel, este relevant faptul că însuși legea care reglementează normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a căzut la controlul de constituționalitate de a lungul timpului, suferind numeroase modificări și republicări. Pe viitor, pentru a nu mai apărea astfel de situații, este recomandat ca cei care se ocupă cu reglementarea legislativă în țara noastră să apeleze la tehnicieni ai dreptului care cunosc procedurile și normele de tehnică legislativă, detaliat și să nu se mai permită nicio abatere de la acestea.

Av. Prof. Habil. dr. Marius PANTEA