Încă din anii ’80 a început să se dezvolte o literatură de specialitate care tratează prejudecățile pe care le putem avea atunci când luăm o decizie. Una dintre acestea este disponibilitatea, sau mai exact, tendința de a judeca probabilitatea ca un anumit eveniment să se întâmple bazat pe ușurința cu care ne putem raporta la o experiență similară. De exemplu, dacă auzim mai multe povești de succes legate de un anumit business, am putea crede că probabilitatea de a începe și noi un business similar de succes este mare, deși realitatea ar putea fi mult diferită. Ordinea în care ne sunt prezentate informațiile ne influențează. Tindem să ne bazăm deciziile pe informațiile prezentate în partea de început a unui raport sau pe informații care dintr-un anumit motiv au impact asupra noastră. Acestea rămân disponibile pentru noi ca informații de bază, deși poate ar trebui luate în considerare și alte elemente.  

„Eroarea jucătorului“ reprezintă o aștep­tare eronată ca evenimentele viitoare să se întâmple conform celor întâmplate în trecut, și are multe implicații în business. Dacă am făcut câteva investiții riscante, iar acestea ne-au adus rezultate bune, putem avea tendința să continuăm, gândindu-ne că lucrurile nu pot merge mult diferit. În multe școli de business și de management al riscului se insistă pe conceptul de a nu considera evenimentele din trecut drept predicție pentru viitor. 

Există câteva capcane pe care le știm intuitiv. Un exemplu ar fi prejudecata confirmării -atunci când căutăm cu precădere informația care susține ceea ce deja credem, și respingem orice idee care ne contrazice convingerile noastre.

Auzim mereu că trebuie să avem încredere în noi în­șine, dar însăși aceasta poate fi o cap­cană în care cad tinerii antreprenori. Studiile realizate în această privință au arătat că unii antreprenori evaluează riscurile ca având un impact redus față de realitate. Este cunoscut faptul că diferite persoane pot evalua aceleași riscuri în mod diferit. Studiile de până acum ne arată că modul în care o persoană percepe riscurile este în strânsă legătură cu valorile individuale pe care aceasta le are, cu experiența, educația, cultura și chiar cu profilul său emoțional. Toate acestea reprezintă filtre pe care le aplicăm atunci când procesăm informația venită din mediul extern. Chiar dacă informația pe care o primim este aceeași, filtrele individuale ne conduc către rezultate diferite. 

 

Ce am putea face, totuși, pentru a lua decizii cât mai obiective? Putem începe prin a ne informa cu privire la prejudecățile care ne-ar putea influența analiza. În același timp, folosirea unor surse variate de informații ne-ar putea conduce către o evaluare corectă. Înainte de decizia finală este indicat să facem o evaluare a prejudecăților și filtrelor proprii, eventual apelând la ajutorul unui consilier de încredere. Este recomandat ca deciziile cu impact semnificativ să fie discutate într-un forum relevant.

Astfel, fiecare zi ar trebui să reprezinte o căutare de a ne conduce procesul decizional într-o zonă cât mai obiectivă pentru a pune o bază solidă viitorului pe care dorim să ni-l construim prin deciziile pe care le luăm.


Articol realizat de Mădălina Țițirigă, director adjunct departamentul forensic Deloitte România

Acest articol a fost publicat în Top 300 Cei mai bogați români, ediția 2017, publicație disponibilă la chioșcuri începând cu 4 decembrie 2017


Te-ar putea interesa și: