O hotărâre recentă a Camerei Consultanţilor Fiscali vrea să facă ordine într-un domeniu deosebit de sensibil al activităţii de consultanţă fiscală, şi anume expertizele fiscale judiciare şi extrajudiciare.

Liliana Bolan, consultant B&B Expert Com

Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul expertizei contabile, Ministerul Justiţiei nu spune nimic. Prevederile OG nr. 2/2000, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, se aplică în continuare doar specialiştilor în domeniul tehnic, fără să se detalieze în vreun fel ce acoperire are acest termen. Pentru alte domenii, cum este contabilitatea, şi, mai nou, consultanţa fiscală, Ministerul Justiţiei pare să nu aibă nicio părere, lăsând la latitudinea organismelor profesionale stabilirea condiţiilor în care membrii lor pot desfăşura activităţi de expertiză judiciară. În acest mod, se acreditează ideea că, pentru acele domenii de activitate profesională unde există organizaţii profesionale recunoscute oficial, nu este necesar un filtru suplimentar pentru a stabili cine poate sau nu să aibă calitatea de expert judiciar.

Nu suntem întru totul de acord cu această abordare. Expertiza judiciară reprezintă o activitate cu un impact deosebit, care merită cu prisosinţă să fie tratată cu maximă seriozitate. Ministerul Justiţiei ar fi pe deplin îndreptăţit să solicite ca accesul unei persoane la calitatea de expert judiciar să fie mai restrictiv. Şi asta, întrucât credibilitatea actului de justiţie vine în bună parte şi din profesionalismul cu care se realizează expertizele judiciare.

Nu avansăm neapărat ideea ca un profesionist contabil sau fiscal să dea un alt examen, dar în mod cert agreăm o verificare suplimentară şi înscrierea lor într-un tablou separat – al experţilor judiciari.

În acest moment, conform Hotărârii CCF, „expertizele fiscale pot fi efectuate numai de către persoanele prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, de membri ai Camerei Consultanţilor Fiscali (CCF) înscrişi în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, în categoria membri activi. Expertizele fiscale judiciare pot fi făcute doar de către persoanele fizice consultanţi fiscali, iar cele extrajudiciare, şi de către societăţile de consultanţă“.

Să vedem, prin comparaţie, condiţiile de autorizare a experţilor tehnici, aşa cum sunt prevăzute de OG nr. 2/2000: „Art. 7. – Calitatea de expert tehnic judiciar se dobândeşte pe bază de examen, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 10. Art. 8. – Examenul de expert tehnic judiciar se organizează de Ministerul Justiţiei şi are scopul de a verifica nivelul cunoştinţelor viitorilor experţi în specialitatea pentru care candidează, gradul de însuşire a actelor normative referitoare la specialitatea respectivă, a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză şi din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile şi obligaţiile experţilor. Art. 10. – (1) Dobândeşte calitatea de expert tehnic judiciar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este cetăţean român şi cunoaşte limba română; b) are capacitate de exerciţiu deplină; c) a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă; d) are un stagiu de cel puţin cinci ani în specialitatea în care a obţinut diploma; e) este apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activităţii de expert; f) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie profesională şi socială; g) a fost declarat reuşit la examenul organizat în acest scop. (2) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie dovedită, după promovarea examenului, cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de comisia medicală constituită potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.“

Cine garantează experienţa candidatului?

Primul aspect care trebuie evidenţiat este faptul că expertul judiciar sau, mai exact, persoana care accede la acest titlu trebuie să cunoască dispoziţiile legale referitoare la expertiză, inclusiv prevederile Codului de procedură civilă şi a celui de procedură penală. Cine verifică dacă aceste cunoştinţe au fost asimilate? În acest moment, nimeni, deoarece, conform Hotărârii CCF nr. 4/2007 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea examenului de atribuire a calităţii de consultant fiscal, pentru a obţine calitatea de consultant fiscal o persoană ar trebui să ştie: legislaţie fiscală, legislaţie privind administrarea fiscală şi legislaţie vamală, drept comercial şi drept financiar-fiscal, gestiune financiară şi contabilitatea întreprinderii.

De asemenea, în cazul experţilor tehnici judiciari, se cere o experienţă în domeniu de cinci ani în specialitate. În cazul consultanţilor fiscali, accesul la profesie presupune o experienţă anterioară, dar ea poate fi doar de natură contabilă. În aceste condiţii, nu există nicio garanţie că persoana care ajunge să fie expert fiscal judiciar chiar are „în spate“ cinci ani de experienţă în domeniul fiscal.

Una peste alta, ne-ar plăcea să avem o Justiţie mai „pretenţioasă” în alegerea celor mai buni profesionişti cu care să colaboreze în scopul realizării actului de justiţie aşa cum ni-l dorim toţi: corect şi imparţial.

Credibilitatea actului de justiţie vine în bună parte şi din profesionalismul cu care se realizează expertizele judiciare.

Capital – Editia nr.15, data 16 aprilie 2008