„The network is the computer“. Sloganul companiei Sun Microsystems este mai actual ca niciodată, chiar dacă, acum mai bine de zece ani, foarte puţini intuiau cum vor evolua tehnologia informaţiei şi comunicaţiile. Încet, încet, Reţeaua se va transforma într-un super-computer uriaş, de nivel planetar.
Unul dintre proiectele pe care le dezvoltă HP, cel mai mare producător mondial de computere, vrea să transforme PC-ul şi să revoluţioneze munca de birou. În viziunea HP, computerele ar putea deveni un simplu „sertar“, un hardware pe care îl scoţi din laptop pentru a îl înfige în „dulapul“ de la birou, un server central amplasat într-o cameră separată de spaţiile de lucru. Astfel, clădirea de birouri ar fi scutită de desfăşurarea a unor kilometri întregi de reţele electrice, cu prize amplasate pretutindeni, cu cabluri de reţea care să conecteze computerele între ele.
Numai că, în era Web 2.0, aceste proiecte par să fie serios ameninţate. Iar în viitor, când vom vorbi deja de Web 3.0, demersul nu ar mai avea niciun rost.
Dar cum ar fi să nu mai cari după tine niciun fel de hardware, nici măcar un iPod de 80 de GB? Şi asta pentru că toată informaţia ar putea fi stocată pe serverul de acasă, fie că e vorba de filme, muzică, documente, fotografii, şi accesată wireless de către orice dispozitiv personal, prin internetul de foarte mare viteză al reţelelor WiMax de generaţie următoare. Şi nu numai atât. Sistemele de operare, aplicaţiile cu care lucrăm zi de zi, toate ar putea fi accesate „remotely“, adică de la distanţă. PC-ul nu va mai avea sistem de operare instalat, ci va rula de pe un server extern.
Dar şi mai simplu decât a avea super-servere acasă sau la birou este să ai serverele direct în reţea, adică tot conţinutul şi aplicaţiile computerului să fie găzduite pe internet.
Acest lucru se întâmplă deja, şi acest concept a primit denumirea de Web 2.0. Utilizatorii nu sunt numai consumatori, ci şi creatori de conţinut, iar conţinutul devine interactiv. Procesul schimbă întregul comportament al consumatorilor, dar şi al producătorilor de software sau hardware. Şi întregul raport de forţe din world wide web. Pentru a-şi consolida statutul de superputeri şi în spaţiul virtual, giganţii IT au trecut la campanii intensive de achiziţii. Cine ar fi crezut, în urmă cu cinci ani, că un site pe care oamenii postau filmuleţe făcute în timpul liber va fi cumărat de Google cu 1,7 miliarde de dolari? Achiziţia YouTube spune multe despre forţa fenomenului Web 2.0. Google nu a cumpărat nişte servere pe care erau stocate clipuri, ci o reţea. O reţea de oameni, o comunitate cu o pasiune comună. Un „social networking“, fenomen creat tot de generaţia Web 2.0.
Informaţia apărută în presa de peste Ocean, conform căreia Microsoft, un alt mare jucător pe piaţa internetului, discută achiziţia Yahoo, unul dintre pionierii Web 2.0 şi ai social networking-ului, arată atât faptul că gigantul din Redmond are nevoie stringentă de o revoluţie a propriului model de business, cât şi faptul că, pentru Bill Gates, nu IBM reprezintă cel mai mare adversar, aşa cum a declarat, ci Google, vizionarul aflat la baza celor mai mari transformări ale internetului, care poartă azi emblema Web 2.0
De unde a început războiul celor trei giganţi ?
Yahoo atinsese o valoare de piaţă de 45 miliarde de dolari săptămâna trecută, după ce presa din SUA anunţa negocierile cu Microsoft. La rândul său, corporaţia fondată de Bill Gates avea o valoare de puţin peste 300 miliarde de dolari. „Nu-mi pot imagina un deal mai perfect“, a comentat vicepreşedintele unei firme de brokeraj de pe Wall Street.
Dar de ce o asemenea mutare? Cel mai evident motiv este concurenţa puternică venită de la Google, care a încetat de mult să mai fie doar un motor de căutare: capitalizarea bursieră a companiei se învârte în jurul valorii de 150 de miliarde de dolari. Spre comparaţie, valoarea de piaţă a Coca-Cola Company este de circa 125 de miliarde de dolari, iar a General Motors Corporation de „numai“ 17 miliarde de dolari. Sunt însă şi investitori care spun că tranzacţia ar putea pune Microsoft într-o lumină negativă, fiind practic o recunoaştere a faptului că investiţiile pe care gigantul le-a făcut recent în serviciile online au fost un eşec.
Cu siguranţă că, în momentul creării Google, fondatorii nu şi-au imaginat la ce se va ajunge. Este un angajator preferat de mai toţi tinerii care lucrează în domeniu şi a reuşit să sperie până şi Microsoft, mutând online aplicaţii solicitante pentru PC, cum ar fi Google Docs & Spreadsheets, un produs care a luat naştere la începutul lunii octombrie 2006, prin unirea a două servicii, Writely şi Spreadsheets. Şi pentru ca portofoliul să fie complet, vara aceasta este aşteptat şi un serviciu online pentru prezentări (concurent al PowerPoint).
O luptă la fel de mare se dă în domeniul blogurilor, cele care au şi o contribuţie esenţială la naşterea Web 2.0. Google a dat şi aici tonul, după ce a achiziţionat, în februarie 2003, Blogger, un serviciu de blogging lansat în august 1999.
A urmat Microsoft, care a lansat în 2004 MSN Spaces, transformat mai târziu în Windows Live Spaces. De fapt, începând cu 2005, Microsoft a rebrandat mai toate serviciile sale online, dar multe sunt încă versiuni Beta (Books, Feeds, Video). Yahoo şi-a lansat serviciul de blogging 360 în martie 2005, însă a funcţionat în primele trei luni pe bază de invitaţii.
Un YouTube cu coloratură locală
Pentru Google, esenţial rămâne însă motorul de căutare. Iată, însă, că acesta ar putea fi ameninţat de fondatorul enciclopediei online Wikipedia, un alt exemplu definitoriu al Web 2.0. Jimmy Wales a decis să construiască un motor de căutare ale cărui rezultate sunt editate de utilizatori.
Însă, conform revistei americane Fast Company, din 1998 până astăzi, brandul Google a fost înlocuit în mintea elitei tehnologiei doar de trei ori, pentru perioade mai scurte de două luni. Google este liderul pieţei atât după numărul de vizitatori unici (47,3%), cât şi după volumul căutărilor (63,1%). Conform comScore, Yahoo deţine 28,5% din piaţă după numărul vizitatorilor unici (decembrie 2006) şi Microsoft 10%, iar conform Hitwise, Yahoo deţine 21,4% din piaţă după volumul căutărilor (ianuarie 2007), iar MSN 10%.
În viitorul nu foarte îndepărtat, cine va deţine „Reţeaua“, înzestrată cu conţinut bogat alimentat de comunităţi cât mai largi, va avea un model de business de succes în cel de-al doilea boom al dot com-ului. Acest lucru pare să fie înţeles şi la Bucureşti. Săptămâna trecută, Romtelecom, fostul monopolist de la care nu te-ai fi aşteptat la o astfel de mutare, a ieşit pe piaţă cu un „YouTube local“, serviciul de găzduire de conţinut GetLoaded.
Dar de ce să alegi un serviciu local când ai la îndemână unul universal? „YouTube a devenit un spaţiu extrem de vast, iar GetLoaded oferă o variantă autohtonă, autentică şi conţinut local. Serviciul are în vedere crearea unei adevarate comunităţi în jurul site-ului. Atingem subiecte relevante pentru tinerii români şi le dăm chiar şansa celor care au interese comune să se regăsească, cu uşurinţă, şi în realitate. Prin implicarea în acest proiect, pe de altă parte, arătăm tinerilor şi o altă faţă a Romtelecom şi a produselor sale“, susţine Alfred Borcan, director Comunicare şi Marketing al operatorului.
